Autor: sofiaciteste121

Uneori extremele se atrag, dar de cele mai multe ori suntem guvernați de un sentiment mai puternic decât rațiunea și ajungem la destinația finală în care distrugem o dragoste care ar putea înflori sub atingerea noastră.

Tindem să credem că totul poate fi „reparat”, dar toate aceste lucruri se întâmplă din cauza incapacității de a delimita gelozia de verosimilitate.

Și e păcat, pentru că atunci când iubești ai siguranța, încrederea și sinceritatea partenerului, formați un întreg pe care nimeni nu-l poate dizolva, două suflete captive în labirintul regăsirii încercate de impedimente, dar nimeni nu-ți poate răpi ceea ce ai. Dar atunci, de ce simți acea gelozie care te bântuie la fiecare pas?

„Dacă încerci să ții pe cineva cu forța lângă tine, atunci acest lucru se va întoarce împotriva ta.”

În noul roman semnat Adrian Niculescu, „Gelozia” se manifestă că o boală care provoacă iluzii deșarte, care demască un amalgam de trăiri, trasează harta proiectată de sufletele rătăcite în ecoul surd al orgoliilor, spulberă totul în calea sa fără a ține cont de repercusiuni, chiar și ceea ce ai clădit în doi se poate nărui într-o secundă.

Și totul doar pentru că involuntar te lași condus de un instinct fals al închipuirilor. Când ești gelos, ești iresponsabil, te transformi într-o versiune a ta îmbrățișată de mii de frici, devii martor la un adevărat masacru al autodistrugerii și conștientizezi în cele din urmă că, acțiunile tale afectează oamenii la care ții.

Ce faci când vrei să fii tu, dar gelozia e camuflată într-un coșmar care încearcă să preia controlul?

„Trebuie să îți învingi lipsa de încredere, trebuie să ai curaj să privești gelozia în față și să dai cu ea de pământ.”

Până să citesc cartea scrisă de Adrian Niculescu vedeam gelozia că o ramură a iubirii, mă gândeam că atunci când iubești persoana de lângă tine apare inevitabil și gelozia. Deși știi că persoana este în întregime a ta tot îți faci o mulțime de filme, așa este în cazul meu.

Citind cartea „Gelozia” am rămas șocată să aflu că poate duce chiar la sinucidere în cazul persoanele care sunt mai slabe de caracter. Adrian Niculescu ne explică mai exact ce și de unde provine această gelozie, care este asociata cu o boală ce tine de suflet.

„De aceea spun că gelozia este o boală a sufletului, una de care cu greu scapi. E ca un parazit care se hrănește din teamă și nesiguranța ta, din dorința bolnavă de a controla fiecare element din viața celui de lângă tine.”

Prin diverse exemple, autorul ne arată cât de gravă poate fi aceasta boală dar care poate fi tratata, iar acest lucru depinde doar de noi. Din păcate cred că mai multe femeii suferă de această aceasta boală sufletească decât bărbați, deoarece bărbați sunt mai puternici și mai împliniți in plan profesional iar acest lucru le aduce un avantaj. Mai sunt femeile care deși știu că sunt înșelate, devin geloase dar preferă să fie distruse zi de zi decât să plece de langa omul pe care îl iubesc.

Un exemplu care mi-a atras mult atenția a fost a băiatului tânăr și femeia mai în vârstă, dar cum se spune când iubești nu contează vârstă, lucru care mi se pare destul de fals. Femeia prin puterea care o deținea și resursele materiale a încercat să îl țină pe tânăr lângă el, tânăr cu un venit mult mai mic decât ceea ce îi oferea doamna. Deși la început a fost doar o distracție, pe parcurs tânărul a început să își înece amarul și tinerețea in alcool, deci fericirea nu tine doar de lucrurile materiale.

Gelozia ne împinge la diferite lucruri, de la cumpărarea persoanei iubite până la sinucidere, lucru care va lăsa în urma noastră multa durere. Deși sunt o persoană destul de geloasă încerc cat pot de mult să nu arat acest lucru. Având încredere în mine cu siguranță voi reuși să țin un echilibru atât în viața cât și relația mea.

Poate un suflet zdrobit să se vindece și să renască?

Anul 2117, planeta Terra, Regatul Solaris…

Tessa este un soldat care cunoaște cruzimile lumii în care trăiește din fragedă pruncie. Prima lecție o primește chiar de la tatăl său… Viața ei e un adevărat calvar, iar singura motivație pe care o are pentru a trăi este răzbunarea.

Dave dorește să cunoască lumea. El e un empat născut în laboratoarele de genetică „Luna de topaz”, căzut victimă unui complot.

Împreună vor înfrunta iadul care izbucnise în jurul lor.

Destinul lui este un vis: o tânără numită Lis care îi va reclădi viața. Unde o va găsi?

Salvarea ei poartă chipul unui înger pe care îl crezuse de mult plecat…

Cine este cu adevărat Dave? De ce Lis este atât de specială în destinul lui?

Predestinare, secrete, abilități speciale, genom uman modificat genetic, inteligență artificială și un singur scop: perpetuarea rasei…

Poate iubirea să apară acolo unde totul pare doar un plan bine pus la punct?

„Luna de topaz” este o carte care te ține în suspans. Autoarea a reușit să construiască o poveste științifico-fantastică, presărată cu romantism și cu scene erotice. Personajele sunt creionate cu o personalitate foarte puternică, capabile să înfrunte chiar și cele mai dificile situații în care sunt puse. Am fost surprinsă de duritatea unor scene, ca, mai apoi, să descopăr o sensibilitate aparte a personajelor. Am fost fascinată de carte, de poveste și de modul în care evoluează lucrurile.

                                                                             Eva Ancuța Hamza

Am intrat în lumea magică a cărților scrise de Alina Cosma prin romanul Înger de pază care m-am atras ca un magnet în povestea sa, la fel s-a întâmplat și cu Luna de topaz. Am fost prinsă în poveste încă de la primele file, am savurat fiecare pagină cu sufletul la gură ca la final să țopăi de fericire că cele două personaje principale și-au găsit drumul, un drum lung care a fost presărat cu o mulțime de obstacole.

„Nu dădu drumul încheieturii brațului celui pe care îl trăgea după ea, ținându-l strâns. La un moment dat își dădu seama că ceva se apropiase. Se opri brusc, iar cel care o urma de izbi de trupul ei, clătinând-o. Era solid și respira sacadat. Se întoarse cu fața la el și îi acoperi gura, prinzându-i nasul cu degetele. Trupurile lor erau lipite, cu respirația tăiată. Individul nu ripostă, chiar dacă îi simțea sudoarea rece prelingându-i-se pe față. Mișcarea din fața lor se îndepărtă. Îi eliberă fața, apoi îl prinse din nou de braț și porniră. Erau singuri, dar pericolul nu dispăruse. Erau căutați. Drone de recunoaștere zburau peste tot.”

Acțiunea are loc în anul 2117, pe Terra, Regatul Solaris. O lume unde invazia mai multor specii vor trona, iar violența va fi la ordinea zilei.

Chiar la început am întâlnit-o pe Tessa în plină acțiune, o femeie înzestrată cu un curaj fără limite, o femeie dispusa să se arunce în luptă chiar și fără o armă, deoarece indiferent de cum se va termina lupta nu mai are ce pierde. Am fost șocată pe parcursul lecturii când au fost dezvăluite lucruri ce țin de copilăria sa. Cu un tată abuziv, Tessa a ales să se înroleze in armă de la vârsta de doisprezece ani.

Tessa a crezut că odată cu înrolarea sa în armată va scăpa de abuzurile care iau i-au marcat copilăria, dar din păcate și în armată s-a ales cu același tratament ca și acasă. Deși este supusă multor umilințe, tânără nu s-a dat bătută, iar acest lucru a adus-o în fruntea unei elite a armatei care era condusă de locotenentul Jones, locotenent care a considerat-o pe Tessa cea mai valoroasă piesă a elitei sale.

Că în orice roman, prințesa are și un prinț iar în cazul lui Tessa, prințul este Dave un bărbat pe care ea îl salvează chiar în momentul care are loc un atac, atac care era destinat pentru amândoi.

În urma atacului Tessa și Dave pornesc împreună într-o cursă nebună având un scop comun, scopul de a supraviețui, lucru destul de greu cu drone care îi urmăresc la fiecare pas.

„Lis făcu doi pași în spate. Îl privi speriată, era atât de diferit de acel Dave pe care îl cunoscuse în urmă cu doi ani. Nu mai părea băiatul neștiutor. Săruta cu pasiune, dominant, și îi invadase intimitatea fără ezitare, intimitate pe care și-o păstrase ascunsa tuturor în acei doi ani. Doar acel bărbat care acum stătea în fața ei, și pe care, își dădu seama că nu îl cunoștea defel, știa totul despre ea. Ce proastă fusese în urmă cu o seară! Ea îl chemase și știa că și el e conștient de acest fapt. Iar în acea clipă probabil îi simți nesiguranța…”

Deși cei doi pornesc la drum împreună și trec prin multe obstacole drumul lor se desparte atunci când Dave ajunge la destinație iar Tessa este decisă că este timpul pentru un nou început.

Dacă în prima parte am întâlnit-o pe Tessa că o femeie puternică, o femeie care nu poate fi doborâtă de nimic, în cea de a doua parte am văzut o nouă latură, o latura sensibila și plină de frică. O frică care reapare odată cu reapariția lui Dave deoarece acesta poartă cu el multe secrete, secrete care le va afecta viața celor doi. Dar ce secrete se ascund și cum va fi în continuare parcursul celor doi vă las pe voi să descoperiți.

Am devorat fiecare pagină cu sufletul la gură dar în același timp m-am șocat prin ce chinuri a trecut Tessa. Mi-a plăcut foarte mult personajul lui Tessa deoarece este plin de calități dar și defecte iar acest lucru a făcut să fie un personaj uman, un personaj care îți intră la inimă și care îți lasă în minte o sumedenie de întrebări. Recomand cu drag cărțile lui Alina Cosma!

După toate înfrângerile și deziluziile prin care au trecut, locuitorii din Björnstad primesc o nouă lovitură: clubul de hochei în care toți își pun speranța pentru o viață mai bună va fi în curând desființat. Dar salvarea apare de unde nimeni nu spera. Un politician cu „viziune”, care merge contra curentului, vede în situația dificilă a clubului oportunitatea de a-și asigura scaunul la noile alegeri. Propunerea de salvare pe care i-o face directorului clubului, Peter Andersson, este un joc plin de compromisuri care va dezbina și mai mult comunitatea. Între timp, locuitorii din Björnstad mai au încă de învățat câteva lecții despre acceptare, căci noul antrenor de hochei este femeie și, pe deasupra, lesbiană, iar căpitanul echipei, unul dintre cei mai admirați tineri din Björnstad, se dovedește a fi gay.

„Romanul lui Fredrik Backman oferă o pespectivă extraordinară asupra problemelor care contează cu adevărat – bine vs. rău, frică vs. curaj, iubire vs. ură, importanța și limitele prieteniei și ale loialității. Backman este unul dintre cei mai talentați și mai interesanți scriitori contemporani.” Shelf awareness

„Evidentă în toate romanele lui Backman este abilitatea de a spune adevărul despre umanitate cu o eleganță care îți taie respirația.” Kirkus

„Acest excelent roman îmbină atmosfera de folclor scandinav cu cea a unei tragedii grecești. Aerul sumbru și îndârjirea coexistă cu tandrețea și lejeritatea, creând un realism tăios care insuflă viață atmosferei din orășelul unde se petrece acțiunea” Publishers Weekly

„Fanii lui Backman nu vor fi dezamăgiți. Romanele lui continuă să uimească și să captiveze, să umple de entuziasm și să lumineze.” Shelf awareness

„Noi contra voastră prezintă cu lirism felul în care o comunitate se vindecă, familiile se repun pe picioare, iar indivizii se maturiează.” The Washington Post

„Ați văzut vreodată un oraș decăzând? Noi da. O să spunem că violența a ajuns în Bjornstad în vara aceea, dar e o minciună. Violența era deja acolo. Pentru că, uneori, e atât de simplu să-i faci pe oameni să se urască, încât e de neînțeles de ce nu facem asta tot timpul.”

„Noi contra voastră” este partea a doua a romanului „Scandalul”, acțiunea având loc tot în Bjornstad, micuțul orășel izolat de padure. Deși aparent totul este la fel, multe lucruri s-au schimbat, unii au părăsit micul orășel, alții s-au mutat în echipa adversă. Oamenii sau s-au schimbat în urma scandalului dintre Maya și Kevin, scandal care a afectat pe majoritatea locuitorilor, atât în mod direct cât și indirect.

„Câteva fete ne vor face mândri și câțiva băieți ne vor face un nume mare. Tineri îmbrăcați în culori diferite se vor lupta pe viață și pe moarte, într-o pădure întunecată. O mașină va trece prin noapte, cu viteză mult prea mare. O să spunem că a fost un accident de circulație, dar accidentele sunt întâmplătoare, pe când pe acesta vom ști că l-am fi putut împiedica. El va fi din vina cuiva.”

În urma scandalului și incidentului în care Maya la pus pe Kevin, acesta împreună cu familia sa a părăsit Bjornstad dar și unele prietenii. Odată cu această plecare Maya a ales să se izoleze împreună cu prietena sa Anna și să încerce să uite de cele întâmplate.

O nouă speranță apare pentru locuitorii din partea unui politician care pe lângă ajutorul care îl oferă deține și el un scop, nimic nu este gratis. Cu ajutorul unor persoane cunoscute acesta readuce la viață clubul de hochei. O nouă antrenoare, același director de club și o parte dintre vechi jucători. Jucători care vor da tot ce e mai bun din ei.

„E doar un club de hochei. E doar un joc. E doar în joacă. Se vor găsi întotdeauna voci care să-i spună asta Alicei, dar copila nu ascultă pe nimeni, pușlamaua mică! Are patru ani și jumătate și mâine va suna din nou la ușă lui Sune. Bătrânul o va învăța să șuteze pucuri în zid, tare, tot mai tare. Urmele lăsate în fațada vor fi că desenele din copilărie ale altora, pe care unii bunici le pun pe frigider. Mici crestături în timp, care povestesc că aici a crescut cineva pe care îl iubim.”

Eroii noștri vor lupta fără limite indiferent pe cine vor răni, pe teren fiecare face ce știe mai bine. Din păcate pentru unii cum ar fi Benji, unele secrete ies la iveala, secret care îl va marca și care îi va aduce respingerea celor din jur. Deși Ana a reacționat dintr-un impuls atunci când a postat poza cu Benji și profesorul într-un moment mai intim, acesta nu ia purtat pică după ce a aflat. Mulții l-au criticat pe Benji fără măcar să îl asculte, a fi homosexual în acel mic orășel era un lucru rău. Maya a fost singura care ia fost aproape și la înțeles pe Benji, iar acest lucru a adus o ruptură cu prietena sa Ana.

Mi-a plăcut extrem de mult acest roman, am fost încântată de evoluția personajelor și cum au făcut față acestea problemelor. Deși mereu se ivea câte un obstacol eroii din Bjornstad nu au lăsat garda jos, din contra au arătat de ce sunt în stare urșii.

„Noi contra voastră” este un roman care ne zugrăvește iubirea pentru hochei, un sport care pentru urșii din Bjornstad înseamnă totul, o speranță la un trai mai bun. Backman că de obicei aduce în discuție subiecte care ne lasă numeroase semne de întrebare dar și numeroase emoții care ne pun la încercare pe parcursul lecturii. Recomand cu drag romanele scrise de Fredrik Backman!

Nimeni nu știe exact de ce Malakai se îndreaptă spre pierzanie, dând cu piciorul șansei de a avea un viitor strălucit. Iar Hannah nici măcar nu e curioasă.

Unii ar spune că a fost un miracol, dar ea i-ar contrazice. A fost o pură coincidenta și nimic mai mult. O coincidență care avea să-i de-a viața peste cap.

O dimineață că oricare alta. Un accident. O viață salvată.

Malakai nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidențe, supraviețuire, despre prietenie, responsabilități, sacrificii și speranță. Și despre cum uneori partea cea mai grea nu e să salvezi viața altei persoane, ci să o ții în viață.

„Nu mi-am dorit niciodată să mă îndrăgostesc, să devin vulnerabilă și să am pumnul unei alte persoane încleștat în jurul inimii mele.”

Hannah nu intenționa să își complice viața, însă i se frânge inima de fiecare dată când îl privește pe Malakai. Își dă seama că deși e în viață, Malakai vrea să dispară și își promite că nu va permite asta. Așa că face tot posibilul să-l scoată din universul lui întunecat.

Convins că toată lumea îl părăsește la un moment dat, Malakai face tot posibilul să o țină pe Hannah la distanță. Însă insistența ei reușește să îi dărâme zidurile, iar secretele ies la iveală.

Instabil e cuvântul pe care Hannah ajunge în scurt timp să îl deteste. Malakai e instabil, iar când își dă seama de asta, simte că deja e prea târziu și nu mai poate face nimic să-și protejeze inima.

„Pentru o scurtă perioadă, m-a lăsat să cred că am reușit. Mi-a dat impresia că s-au mutat în universul meu. Acum îmi dau seama că o parte din Malakai a rămas mereu pierdută în acel univers al lui și că n-am avut nicio șansă să-l aduc înapoi. Nu când a tot continuat să piardă bucăți din el și să le mute, încetul cu încetul, dincolo.”

Citind și văzând multă publicitate despre faimosul „Malakai” am decis să îi dau și eu o șansă. De obicei am fost dezamăgită în urma lecturări cărților cu multă publicitate, dar în cazul acesta a fost o plăcere să citesc povestea dintre coperți. Am fost surprinsă într-un mod plăcut de poveste și chiar am citit ambele volume într-o singură zi.

„Până să mă dezmeticesc, a fost prea târziu. Mi-am scos căștile din urechi în timp ce alergam spre el. Era atât de departe. Mașina care îl izbise a trecut pe lângă mine cu o viteză năucitoare. Am aruncat o privire fugitivă la numărul de înmatriculare, dar tot ce puteam să văd era sânge. Sângele lui Malakai, scurgandu-se pe asfalt. Am sunat la 911 înainte să ajung la el. Nu îmi amintesc exact ce am spus, însă sunt destul de sigură că m-am bâlbâit și am început să plâng.”

E ciudat cum dintr-o zi simplă în drumul spre școală dintr-un simplu spectator al unui accident să ajungi victimă nefiind implicată fizic în acel accident. Acest lucru îi dă peste cap viața lui Hannah care în drum spre școală asistă la accidentul în care Malakai este implicat.

Hannah este o adolescentă care locuiește cu bunica sa și încearcă din răsputeri să nu atragă atenția asupra sa, lucru care îi iese de minune până când toți din liceu sunt informați că aceasta a fost martoră la accidentul faimosului Malakai.

Datorită lui Hannah, Malakai este salvat la timp, lucru care am observat pe parcursul lecturii este că acesta nu este fericit că a scăpat din acel accident. Tânărul are un singur scop, să dispară de pe fața pământului, tot ce își dorește e să moară.

Malakai refuza să se întoarcă la școală iar mătușa sa recurge la ajutorul lui Hannah pentru al pune la zi cu lecțiile care acesta le pierde la școală. La început tânărul refuză ajutorul lui Hannah, chiar o umilește și batjocorește, dar aceasta nu se dă bătută deoarece dincolo de rănile fizice vede rănile psihice care îl îngreunează pe Malakai.

„Nu îi pot explica bunicii de ce am hotărât să nu merg. Nu am reușit să îmi răspund nici măcar mie. Am doar câteva frânturi de răspunsuri, dar niciunul mulțumitor. Unul dintre motive e că astăzi nu mă simt în stare să interacționez cu Malakai și să îi suport toanele. Un altul ar fi că seara trecută m-a lăsat cu un gust amar. Am petrecut toată noaptea întrebându-ma ce s-a întâmplat. De ce Malakai și-a schimbat brusc atitudinea, apoi la fel de brusc, s-a îndepărtat din nou. De ce m-am luat de mână și s-a prefăcut interesat de mine.”

Încet între cei doi s-a format o legătură, o legătură care din păcate o distruge pe Hannah dar aceasta este orbita de ce simte pentru el și nu poate observa prăpastia in care riscă să cadă ea. Tot ce dorește este să îl țină pe Malakai pe linia de plutire a vieții chiar dacă acest lucru aduce cu el smulgerea unei promisiuni că și mâine va fi aici.

Dacă în primul volum l-am criticat dur pe Malakai, deoarece comportamentul său era pur și simplu unul de mitocan, în cel de-al doilea volum am înțeles de ce se poartă așa. Traumele și singurătatea din trecut și-au lăsat amprenta pentru totdeauna în sufletul și inima tânărului. Deși acesta lupta în fiecare zi pentru a fi o persoană mai bună dă greș aproape de fiecare dată.

Malakai are noroc de Hannah care mereu îl veghează, tânără a pus viața lui pe primul loc ajungând să se neglijeasca pe ea, dar ei nici măcar nu îi pasă de acest lucru. După aflarea adevărului din spatele purtări lui Malakai aceasta acceptă orice situație în care este pusă, indiferent că acesta îi va aruncă vorbe dureroase.

„- Nu știu de ce te agăți de mine în halul în care-o faci, dar e cazul să încetezi. Oricum, nu poți să pierzi ceva ce n-ai avut niciodată. Și, dacă e să fii sinceră cu tine, Hannah… Nu mă iubești. Iubești ideea de ce aș putea să devin și ghici ce? Nu o să fiu niciodată cine vrei tu să fiu. Și încetează să fii atât de pisăloagă. Ești obositoare.”

Mă așteptam la un final fericit pentru cei doi, un final în care Malakai își va reveni și își va putea controla problemele psihice dar din păcate oricât la ajutat Hannah acesta a rămas în trecut iar ea a căzut într-o prăpastie adâncă. Hannah merita un alt sfârșit, dar ea a ales să se sacrifice pe ea pentru omul care la iubit. Dar ce greutăți și ce final le rezervă destinul celor doi vă las pe voi să descoperiți.

Situat în inima pădurii, Björnstad-ul pare un oraș mort. Singura șansă ca economia să reînvie este ca echipa de juniori să câștige finala campionatului de hochei. Dar pentru unii dintre tinerii hocheiști de șaptesprezece ani, educați în spiritual „doar victoria contează” presiunea devine prea mare, iar importanța pe care o dau victoriei transcende dimensiunea morală a vieții lor în comunitate. Și atunci când interesele – fie ele financiare, fie legate de glorie – devin mai importante decât oamenii, victimele devin vinovați, iar cei diferiți devin paria.

Backman aduce în discuție două subiecte de actualitate: agresiunea sexuală și discriminarea etnică și de gen. Fără să arate cu degetul, fără să fie părtinitor sau să găsească vinovați, el pune pe tapet faptele, neomițând contextul, și-i lasă pe cititori să judece singuri.

“Backman regizează cu atenție evenimentele care duc la molestare sexuală, astfel încât să rezulte o constelație de rasism, ură de clasă și sexism – o dramatizare în forță a temelor acestui roman.” USA Today

“Un roman matur, plin de compasiune.” Sunday Times

“Cu zeflemeaua lui de vestiar, cu hărțuielile, lipsa de respect față de imigranți [a unora dintre personaje], cu atitudinea lor de învinovățire a victimei și ignorarea anchetei poliției, romanul devine extrem de relevant. În scandalul nu este vorba doar despre un viol, ci și despre familiile din Björnstad care strâng rândurile și perpetuează neadevărul ca să se protejeze pe ei și echipa de hochei.” Star Tribune

“Un roman captivant, pe care cu siguranță îl veți adora.” People

„E începutul lui martie în Bjornstad și încă nu s-a întâmplat nimic. E vineri și toată lumea așteaptă. Mâine, echipa de hochei a orașului, categoria juniori, joacă în semifinala Campionatului Național. Ce importanță are asta? În multe alte locuri, niciuna, firește. Doar că Bjornstad nu-i ca multe alte locuri.”

Într-un orășel desparte de aglomerație, speranța este cea care ocupă locul suprem în inima locuitorilor, speranță care pentru ei este totul, speranta că ziua de mâine va fi mai bună dacă acel meci va fi câștigat.

Acțiunea romanului se petrece în Bjornstad, un mic orășel unde toți locuitori se cunosc între ei, mai ales problemele cu care se confruntă. Peter Andersson, un fost jucător de hochei formează împreună cu alții o echipă, echipă care speră să aducă victorie.

Am întâlnit o multitudine de personaje care prin stările lor mi-au aruncat și mie numeroase emoții, pur și simplu am trăit alături de ele pe tot parcursul lecturii, doar că unele personaje mi-au intrat direct la inimă iar altele îmi venea să le strâng de gât și să le intreb…de ce?

Speranta este pusă în inima locuitorilor odată cu venirea lui Peter Andersson, un fost jucător de hochei care se mută în Bjornstad împreună cu soția sa și cei doi copii. Peter împreună cu antrenorul său formează o echipă cu care va ajunge departe. Această echipă este formata din câțiva adolescenți care iubesc acest sport, Kevin care este căpitanul echipei și un jucător foarte bun cu un viitor mare în față, Benji un jucător periculos care recurge la violenta chiar și atunci când este pe gheața, Amat care încă nu face parte din această echipă dar se antrenează intens pentru a ajunge alături de ceilalți. Deși toți sunt buni la hochei fiecare duce în interiorul sau o luptă grea, o lupta care cu greu îi tine la suprafață.

Majoritatea adolescenților se confruntă cu numeroase probleme, de exemplu Amat este un adolescent care a crescut fara iubirea tatălui, tată pierd în război, pe când mama sa îi oferă iubire necondiționată, dar se pare că nu e suficient. Visul tânărului este să se califice în echipă de juniori pentru a pleca din acest orășel și a scăpa de sărăcia în care trăiește. Nici Benji nu are o viață mai ușoară, deși este crescut si iubit de surorile sale, simte lipsa tatălui său care s-au sinucis, lucru care pe adolescent îl urmărește mereu.

Totul se schimba când echipa ajunge în semifinala deoarece un singur pas mai au de parcurs până vor atinge scopul. Kevin este smuls din autobuzul care ducea echipă spre meci și dus la politie, iar fără el echipei îi va fi foarte greu să câștige.

În urmă petreceri organizate de Kevin, Maya ajunge să fie violata chiar de acesta, viol care va aduce un scandal monstru în micul orășel. Dar cum banul face legea Kevin va fi nepedepsit, iar Maya va trăi cu această trauma toată viața.

„Maya se trezește devreme. Se duce în garaj și cântă singură. N-o să poată explica niciodată ce i s-a întâmplat. Cum de a trecut de la a zace distrusa pe podeaua băii, plângând și țipând în brațele mamei la ceea ce simte acum. Dar ceva s-a întâmplat noaptea trecută. Piatra prin fereastră, cioburile de pe jos, <<TÂRFĂ>> cu litere roșii, toate astea au avut un anumit efect, până la urmă. Mayei îi e în continuare atât de frică de întuneric, încât, dacă intră într-o cameră unde e stinsă lumina, simte cum i se smulg hainele de pe ea. Dar, în dimineața asta, înțelege ceva. Înțelege că singurul mod în care nu-i va mai fi frică este să găsească în sine un întuneric mai adânc. N-o să i se facă dreptate în orașul ăsta, știe, așa că există o singură soluție: ori moare Kevin, ori ea.”

M-a pus mult pe gânduri alegerea locuitorilor, mulți au ales să îl creadă pe Kevin, facând chiar din el o victimă, pe când clar Maya este singura victimă. Ce alegeri au făcut locuitori și adolescenți vă las pe voi să descoperiți.

Ador cum scrie omul acesta, un stil aparte care intra la inimă, un stil care aduce cu simplitatea sa multe probleme grave care din păcate se confrunta mulți adolescenți. Fredrik Backman tratează subiecte cum ar fi: violența, violul, hărțuirea, umilirea, homosexualitatea. Recomand cu drag romanele lui Backman!

Tatiana avea paisprezece ani, iar Evgheni șaptesprezece cand s-au cunoscut si cand s-ar fi putut naște o idila… Zece ani mai târziu, se reîntâlnesc din întâmplare și încearcă să se apropie iarăși unul de celălalt. Dar, deși s-au maturizat si ai crede că nimic nu le mai poate sta în cale, de fapt situația este complicată: pe de-o parte, Tatiana are o mulțime de planuri bine puse la punct, iar pe de altă parte, Evgheni se simte nesigur și poartă încă povara unei tragedii din adolescență. Oare acum vor reuși să treacă peste obstacole și ezitări, pentru a rămâne împreună?

„Eu știu – știau și ei, fără să și-o spună – că în clipa asta trăiau ceva rar, ceva ce se trăiește pentru foarte scurt timp, unul dintre momentele aidoma unei biluțe de mercur, elementar…”

Clementine Beauvais, autoare de succes internațional, creează în acest volum o intrigă răvășitoare despre o iubire neîmplinită. Având drept fundal cel mai romantic oraș din lume, Cu tine în Paris este o poveste de iubire fără vârstă, care își păstrează neștirbit farmecul, indiferent de epoca. Nu e un dat că iubirea pierdută să fie o tragedie.

„Nu-i nevoie sa faci mereu caz de iubirea pierduta. Dar pentru cei doi, ingaduiti-mi sa fac o exceptie. Priviti cum tremura de bucurie ca se revad. Priviti-le putin ochii…”

„Absolut incantatoare.” – NICOLA YOON, autoare de bestselleruri New York Times

„Oricine a suferit din dragoste se va regasi in aceasta poveste emotionanta si tulburatoare.” – Publishers Weekly

Povestea dintre coperți aparține atât trecutului cât și prezentului, trecut care va bântui mereu prezentul prin diferite întrebări, întrebări care nu au fost puse la monumentul respectiv. Trecut care poate aduce o nouă șansă celor doi tineri care au nutrit într-un fel sau altul sentimente încă din copilărie.

” Deoarece povestea lor nu se terminase în locul potrivit, la momentul potrivit, deoarece sentimentele lor de atunci s-au irosit, a fost scris, mi se pare, ca Evgheni și Tatiana să se reîntâlnească zece ani mai târziu, sub pământ, în Meteor, linia 14 (violet – deschis), într-o dimineață de iarnă.”

Când destinul se încăpățânează să aducă doi oameni împreună o va face chiar dacă au trecut și zece ani, când două persoane sunt predestinate să fie împreună nu contrează care va fi drumul lor dacă în final vor fi împreună.

În urmă cu zece ani, Tatiana o adolescentă de paisprezece ani, citește și speră la o iubire că de poveste, o iubire care o regăsește în cărțile sale. Pe când Evgheni plictisit de tot și de toate pleacă la prietenul său pentru a-și petrece vacanța de vară, sperând că va scăpa de plictisul care îl înconjura.

Partea opusă lor sunt Lenski și Olga, doi tineri de șaptesprezece ani care își jura iubire veșnică, iubire care ei o trăiesc în fiecare zi, el un romantic incurabil care îi scrie poezii frumoasei lui, iar ea o nebunatica care accepta cu inima deschisă tot ce vine de la bărbatul pe care îl iubește.

” Bineînțeles că zece ani mai târziu. impresia asta nu va mai fi conformă cu realitatea. Dar ce fotografie este conformă? De ce am vrea să ne recunoaștem gândurile zece ani mai târziu, când oglinda ne arată că ne-am schimbat? Ne punem ideile mai presus de chipurile noastre, ne spunem. că gândurile noastre de platină,. promisiunile noastre inoxidabile. nu se vor schimba niciodată. Da, aceste cuvinte ale Tatianei. erau adevărate atunci și vor fi false mai târziu;. acolo unde prezentul mângâie,. mai târziu trecutul ciupește. Și ce dacă? În noaptea asta, aceste gânduri sunt purul adevăr. Or, în cazul unui gând? dacă e adevărat chiar și o singură dată,. chiar și pentru o singură noapte, deja e o reușită.”

Pentru Tatiana totul se schimba din momentul în care Evgheni apare în grădină sa, din momentul acela adolescenta visează la o iubire perfectă, iar personajul principal în povestea ei îl este atribuit lui Evgheni. Dar povestea nu se oprește aici, totul ia o întorsătură ciudata la aniversarea ei de cinsprezece ani unde Evgheni o sărută pe sora ei, Olga.

Nu doar Tatiana are inima frânta, ci și Lenski barbatul care și-ar da și viața pentru iubita sa, iubită care se pare a luat totul într-o glumă.

După zece ani cei doi se reîntâlnesc iar Evgheni nu mai vede în Tatiana „copila” de paisprezece ani, ci vede o femeie frumoasă, o femeie deșteaptă și cu o carieră sclipitoare în față…pe când el încă a rămas acel adolescent care se plictisește de tot. Oare cei doi vor mai avea o șansă de a fi împreună? Vor putea uita ceea ce a început cu o glumă și s-a terminat cu pierderea unei om drag? Toate acestea vă las pe voi să descoperiți.

Ne aflăm într-o Nouă Lume ce se zbate să supraviețuiască în urma unui eveniment cataclismic ce a avut loc cu mai bine de cinci sute de ani în urmă, o lume în care oamenii încearcă pe de-o parte să reconstruiască, iar pe de altă parte, să lupte împotriva unei boli cumplite și misterioase. Însă există și alte creaturi ce trăiesc printre ei, Ephialte și Umbre.

Alisia Iacob, o tânără impulsivă, non-conformistă, un Ephialt novice, abia trecută de Inițiere, se trezește aruncată dintr-o banală coincidență într-o serie de evenimente ce o plasează în mijlocul unui adevărat conflict între ephialte și dușmanii acestora, Umbrele.

Descoperind din întâmplare intrigile țesute de unul dintre cei mai importanți și puternici oameni, secrete ce pun în pericol atât viața oamenilor, cât și a Ephialtelor, Alisia devine ținta principală a mai multor dușmani.
Pentru a supraviețui, se vede nevoită să lege alianțe neașteptate, dar și să-și descopere abilități surprinzătoare și periculoase.

În mijlocul tuturor acestor evenimente ce se succed cu rapiditate, la fel de neprevăzută este și descoperirea primelor atingeri ale pasiunii, pentru ca, la fel de brusc, să fie curmate de resentimente vechi și înrădăcinate.

Oare este posibil ca toate creaturile să locuiască împreună în acest Univers? Această întrebare am avut-o întipărită în minte pe tot parcursul lecturii, dar cu ajutorul autoarei am descoperit cât de greu poate fi acest lucru deoarece din orice parte am privi situația mereu cineva va avea de suferit.

Am urmărit cu atenție personajul lui Alisia, o tânără la început de drum, o tânără abia inițiată, fără experiență dar foarte curajoasă care se aruncă în aventura vieții ei. Alisia deține o putere fără limite, o putere care deși nu știe cum să o folosească, încetul cu încetul devine din ce în ce mai conștientă de ce este capabilă.

„Oamenii ne considerau pe noi, ephialtele, făpturi frumoase, ispititoare, dar nu cred că eram foarte diferite de ei ca înfățișare. Poate doar pentru că nu ne îmbolnăveam și nu mâncam toate prostiile, pielea noastră își păstra frumusețea naturală. Asta si… Da! Faptul că nu îmbătrâneam. Rămâneam pentru totdeauna cu chipul și trăsăturile avute la Inițiere. Oamenii spuneau însă că arătăm așa pentru a ne fi ușor să ne ispitim victimele, să le câștigăm încrederea, să le facem mai receptive. Habar n-am dacă aveau sau nu dreptate. Sincer, eu nu găseam părerea lor logică. Ephialtele erau poreclite „Coșmaruri” și se hrăneau cu energie umană emanată de frică.”

În urmă cu trei ani Alis Iacob se mută împreună cu frații săi în Mandaria, o peninsulă care vine la pachet cu multe tranzacții ciudate. Aici tânără se aventurează în noi descoperiri dar și o mică vânătoare care trage cu ea necazuri destul de mari.

Aflată într-un bar în căutare de hrană, tânără este abordată de Max, un tânăr chipeș care are un plan pentru Alis, un plan care îi va aduce multe necazuri. Totul se petrece așa repede încât tânără nici măcar nu își dă seama ce este Max. Datorită lui Andreas, Alis pregătește un plan de evadare din închisoarea în care a aruncat-o acel tânăr chipeș. Dar cum nimic nu este așa simplu cei doi vor lupta pentru a supraviețui, iar cum vor face acest lucru vă las pe voi să descoperiți.

Mi-a plăcut foarte mult primul volum din seria „Ephialte” și cu siguranță voi citi și următoarele două volume deoarece doresc să aflu ce se va întâmpla cu tânără rebela care intra mereu în necazuri. Interesantă este și partea de hrănire a acestor ființe, pentru ele coșmarurile oamenilor sunt ca o gură de aer proaspăt. Recomand cu drag carte!

Seria Fiicele Lunii 2: Regina de clestar

Trecutul revine in prezent. Linistea Iumii devine o bomba cu ceas gata sa se transforme intr-o explozie de proportii
Lumea Evei este data peste cap cand, dupa moartea bunicii sale, mosteneste cel mai mare secret al acesteia: o caseta misterioasa ascunsa in podul casei despre care afla ca nu trebuie deschisa niciodata. Insa ea nu este dispusa sa accepte explicatii cu jumatati de masura in contextul in care se confrunta cu propriile probleme. Simplu pion pe tabla de sah a destinului, Eva este aruncata in lumea ielelor tocmai acum, cand Ilena, stapana lor a fost trezita. Aceasta pare sa aiba un plan de razbunare bine stabilit insa ce se intampla atunci cand la portile castelului bat personaje din trecutul indepartat al acesteia in ale caror intentii pare ca nu are incredere?

In acelasi timp, Ana a primit o a doua sansa. Pe masura ce se redescopera, ea trebuie sa gaseasca o solutie pentru a readuce liniste in familia Stoian, dupa disparitia lui Andrei. Cu ajutorul celor pe care ii transforma in prieteni, ea devine mai puternica. Insa este de ajuns? 

„Regină de cleștar” este cel de-al doilea volum din trilogia „Fiicele Lunii” scrisă de Bogdan Ispas. Dacă în primul volum, „Atingerea” am asistat la descoperirea personajelor și puterilor care le dețin, aici asistăm la perfecționarea acelor puteri care stau ascunse dar și la cunoașterea altor personaje, personaje la fel de interesante ca și în primul volum.

În acest volum, autorul continuă transpunerea cititorului în lumea ielelor, lume care am parcurs-o în primul volum. Dacă în primul volum am întâlnito pe Ana ca o fire sensibilă, timidă și nesigură pe ea, în cel de-al doilea am regăsit o altă femeie, o femeie puternică care este dispusa să sacrifice orice pentru persoana iubită.

„- Pleacă, te rog. Nu ești real, ești doar o iluzie. – Nu sunt altceva decât produsul celei mai profunde dorințe ale tale. Iar tu ești destul de puternică încât să mai faci să dispar dacă asta vrei. Pe de altă parte, mă poți păstra lângă tine ca să umplu golul.”

Intră în scenă un nou personaj, Eva, o femeie frumoasa și foarte bogată, o femeie care crede că totul i se cuvine doar că ea se crede superioară tuturor. Acest lucru se schimba după ce bunica sa moare iar în podul casei găsește o casetă, casetă care odată deschisa va provoca un mare dezastru.

Atât Eva, cât și Victoria ajung la castelul ielelor prin diferite moduri, unele mai plăcute iar altele mai puțin plăcute, cum ar fi cazul lui Eva. În acest castel au parte de multe activități dar și surprize, aici se formează unele prieteni dar se și descoperă unele puteri.

Deși Eva nu este o persoană care să se supună își dă seama că dacă continuă să se comporte ca o răsfățată are multe de pierdut, așa că prin ajutorul unui bătrânel orb descoperă cum să facă față puterilor pe care le deține.

„Eva simte binecunoscutul val de căldură care i se împrăștie în tot organismul, agitând focul din interior care îi clocotește sângele. Își smucește chipul astfel încât să îndepărteze ghearele Mumei – Pădurii de pe pielea ei . O urmă de uimire se naște pe chipul acesteia. Intredeschide gura, expunându-si din nou dinții amenințători. Eva, în schimb, încearcă să nu renunțe la bruma de încredere care i s-a depus, lipicioasă, în minte. Cu toate că și ea, la rândul ei, este uimită uimita de reacția ielelor, care parcă și-au pierdut întregul sine în fața acelei femei. Parcă nu mai sunt ele, în lipsa lor de reacție. A auzit atât de multe povești despre curajul și solidaritatea lor, însă acum este dezamăgită că se lasă supuse de Muncă – Pădurii.”

Pentru Eva se schimba din nou destinul în momentul în care se alătură în căutarea Victoriei, aici este nevoită să lupte cu Muma-Pădurii de unde ajunge să fie salvată de Tudor și de lupoaica, Eliana. Din păcate tânără petrece multe zile și nopți în agonie, agonie care aduce cu ea cele mai îngrozitoare coșmaruri.

În tot acest timp în care ne-am pierdut în lumea frumoaselor iele, Ana a devenit mai puternică și gata de acțiune având un plan perfect pentru al scoate pe Andrei și Victoria din acel castel. Dar din păcate Ana nu știe că și alte creaturi au deja stabilit un plan pe care o implica direct pe ea. Dar dacă că reuși Ana să își atingă scopul și ce se va întâmpla cu ambele lumii vom descoperi în următorul volum.

Mi-a plăcut extrem de mult acest volum, în special teleportarea cititorului într-o lume magică, o lume de basm dacă pot spune așa. La fel de mult mi-a plăcut și transformarea personajelor, personaje pe care le-am îndrăgit. Sper că această serie va avea un final de basm, un final în care pacea va predomina în ambele lumii.

La aproape treizeci și șase de ani, Chiara are tot ce-i trebuie ca să fie fericită: un soț perfect, o rubrică într-un săptămânal la modă, mai multe bestselleruri. Pe scurt, o viață de vis, până în ziua în care … pierde totul: adio soț (infidel și imatur), rubrica la revistă, romane și certitudini.

Că s-o ajute să renunțe la gândurile sumbre, terapeuta ei îi propune un mic joc. Ce-ar fi dacă în fiecare zi, vreme de o lună, ar face, timp de zece minute, ceva complet nou? Ceva inofensiv sau ușor nebunesc.

Alături de prietenii ei – Rodrigo, Gianpietro și tânărul Ato -, Chiara e de acord să accepte provocarea și să-și înregistreze experiența într-un jurnal. Și dacă din acest mare salt în necunoscut va ieși la iveală o nouă viața?

„Acest roman nu seamănă deloc cu altele. E un fel de lampă a lui Aladin, un obiect oarecum magic!”- Vanity Fair

„Ce e mai bun în viață se află în toate acele experiențe interesante care încă nu nu s-au întâmplat.” – Corniere della Sera

După zece ani în care viața ta a fost perfectă, te trezești într-o dimineața singură fără soț și fără locul de muncă, după zece ani ajungi să fi înlocuită de soț cu o femeie mai tânăra, iar locul de muncă este atribuit unei persoane mai drăguțe. Dar problema este alta, după zece ani nu te mai regăsești pe tine, îți dai seama că facând pe plac persoanelor care le crezi importante pierzi alte lucruri și mai importante.

„Singura care nu mai avea o viață eram eu. În locul ei rămase o masă informă, sfâșiată, sângerând, a cărei singură axă în jurul căreia să se rotească era uluirea.”

„Caruselul iubirii” nu este un simplu roman, ci este jurnalul unei femei care încearcă cu ajutorul terapeutului său să se redescopere, să se regăsească și de ce nu să fie capabilă să facă unele schimbări în viața sa.

„- Vreme de o lună, începând incepand de acum, timp de zece minute pe zi, faceți un lucru pe care nu l-ați mai făcut niciodată.”

Chiara este o femeie care adoră perfecțiunea, atât acasă cât și la locul de muncă. La vârstă de 36 de ani se simțea o femeie împlinită până când soțul ei dispare fără nici o explicație, iar locul de munca îi este luat de o femeie cu moravuri ușoare.

Deși suferă după soțul ei, are prietenii aproape de ea care o vor îndruma pe tot parcursul ei. Datorita lor, merge la un terapeut, terapeut care îi atribuie o sarcină importantă. Timp de o lună Chiara este îndemnată să încerce lucruri noi, lucruri care vor avea durată de zece minute.

Chiara incepe această vindecarea cu schimbarea nuantei de ojă pe care o folosește, continuând cu preparatul clătitelor și chiar învățând să danseze hip-hop. Deși unele lucruri îi aduc zâmbetul pe buze, altele îi lasă adâncite in suflet multe întrebări, mai ales discuția avută cu mama sa, discuție care îi arată cât de mult a neglijit-o pe aceasta.

O altă dorință a să sa este aceea de a învăța să conducă, lucru care îl va învăța alături de soțul ei, soț care se întoarce în oraș dar nu și acasă. Odată cu aceste ore Chiara își dă seama unde a greșit ea și unde a greșit el. Oare el își va da seama și cei doi își vor acorda o nouă șansă? Hmmm…. acest lucru vă las pe voi să descoperiți.

„Caruselul iubirii” este un roman în care ne sunt prezentate atât viața lângă omul iubit dar și viața după plecarea acestuia. Ne arată la ce greșeli suntem predispuși atunci când nu comunicam suficient cu omul de lângă noi dar și ce se poate întâmpla când cariera ocupă locul familiei.

Pot spune că mi se pare destul de interesantă ideea cu cele zece minute deoarece încercând ceva nou vom regăsi o alta persoana în noi, o persoana mai dornică de cunoaștere, o persoana capabilă să iasă din carapacea in care de multe ori preferăm să ne închidem.

Bestseller New York Times
Nominalizata la Carnegie MedalPublicata in peste 20 de tari. 

Cu personaje la fel de interesante ca acelea din romanul sau de succes international, Printre tonuri cenusii, Ruta Sepetys tese cu maiestrie o poveste bogata in secrete si tradari, cu avertismentul tulburator ca deciziile pe care le luam ne pot modela destinul.

 Suntem in New Orleans, in 1950. Josie Moraine, o adolescenta de 17 ani, fiica unei prostituate  si aflata neoficial sub tutela unei matroane de bordel, se simte sufocata de intrigile interlopilor din cartierul cu reputatie indoielnica in care a crescut. Incepe sa creada ca merita mai mult de la viata, de exemplu sa ajunga la un colegiu de elita si sa nu se mai intoarca niciodata in New Orleans.

Insa, in orasul in care banii murdari se obtin usor, visul de a-si depasi conditia nu se lasa la fel de usor de indeplinit. Orice evadare pe cont propriu inseamna desprinderea din tentaculele raului, care parca se inmultesc si se strang, cu cat mai mult ea incearca sa scape de ele. Minciuni, furturi, depravare, escrocherii, crime conduc la alte minciuni, alte compromisuri, alte pierderi – o avalansa in care visul evadarii pare tot mai indepartat.

Josie invata pe pielea ei ca destinul ni-l croim, fiecare, prin deciziile proprii. Si, intr-o ultima rasturnare de situatie, i se va dovedi adevarat ceea ce a tot citit prin carti, ca norocul e intotdeauna de partea celor curajosi.

 Sepetys scrie frust si cu emotie palpabila… mizele sunt cruciale. – The New York Times Book Review Un succes sigur. – Kirkus

 Un stil care te seduce si te transpune intr-o lume  si o perioada minunat reconstruite de autoare. – The Boston Globe

 Legiunile de fani pe care Sepetys i-a castigat  cu bestsellerul ei de debut vor aprecia cu siguranta acest roman extrem de bine construit. – Booklist

 Un memento si mai puternic ca, indiferent unde te naști, tu decizi dacă esti sau nu eroul propriei vieți.- Cleveland Plain Dealer

Nu sunt la prima întâlnire cu autoarea, am citit ambele cărți publicate, ambele având la bază războiul pe când Adio, New Orleans tratează un altfel de subiect. Deși găsim abordat un alt subiect, găsim și aici o parte din durere, o parte din pierderi și o parte din dorința că mâine va fi mai bine.

Ruta Sepetys ne pune față în față un personaj cu idealuri mari, un personaj care se luptă zi de zi înfruntând sărăcia doar să nu ajungă că persoana care i-a dat viață.

„Mama mea este prostituată. Nu e genul ăla de femeie de stradă de ultima speță. Este cu adevărat frumoasă, vorbește elegant și poartă niște haine minunate. Dar se culcă cu bărbați pentru bani sau cadouri si, conform definiției din dicționar, asta înseamnă că e prostituată.”

Jo este o adolescenta care trăiește de zece ani în cartierul Quarter, un cartier unde persoanele rele își fac viața și propriile legii. Fiind fiica unei femei ușoare acest lucru îi aduce multe minusuri și etichete din partea persoanelor din jur. Pe lângă toate aceste etichete sociale, mama sa își pune și ea amprenta în sufletul fetei, deoarece la fiecare întâlnire dintre cele două îi aduce aminte lui Jo că este doar o povară.

Din contră, Jo nu este deloc o povara, locuiește singură, muncește intr-o librărie și în fiecare dimineață face curățenie la bordelul unde mama sa își vinde corpul. Toate aceste sacrifice le face cu un scop precis, scopul său fiind acela de a pleca din acel oraș blestemat pentru a putea primi o educație mai bună, pentru a-și îndeplini visul.

„- Tu ești ca arahidele sărate, iar oamenii din Est sunt ca prăjiturelele. Renunță la clișeul ăsta, în care tu ești Cenușăreasa care sfârșește prin a ajunge într-un soi de castel. Ești că arahidele sărate, Jo, și nu e nimic în neregulă cu arahidele sărate. Dar arahidele sărate nu se servesc împreună cu prăjiturelele. „

Deși are vise mărețe, Jo de fiecare dată se lovește de o barieră, barieră pusă de cei din jur, singurul care îi lasă o mica speranță este un simplu trecător care achiziționează două cărți din librăria unde aceasta muncește. Odată cu acest cumpărător se aprinde o flacăre în interiorul ei, o flacăre care din păcate se stinge prea repede deoarece asta ajunge să fie ucis. Cine la ucis și ce legătură are acesta cu Jo vă las pe voi să descoperiți. Dar tot pe voi vă las să să descoperiți dacă Jo își va îndeplini visul.

O carte care pune speranță în sufletele noastre. Autoarea prin personajul lui Jo ne arată că totul depinde de noi, doar noi ne putem schimba destinul, cu multe sacrifici cu siguranță vom reuși.