Cu nasul în cărți

Inceputul anului 1665 – doua morti suspecte sunt raportate deja intr-o suburbie saraca a Londrei, dar nimeni nu le ia cu adevarat in seama, fiindca cine si-ar fi putut inchipui ca vesteau Marea Ciuma care avea sa nimiceasca, in optsprezece luni, un sfert din populatia Londrei, aproximativ o suta de mii de oameni.

Daniel Defoe avea doar cinci ani cand izbucnea al doilea mare val de ciuma neagra din Anglia, insa amintirea mortilor de pe strazile orasului pustiu, a mirosurilor pestilentiale ale bolii si a urletelor de durere nu l-a parasit niciodata. Folosindu-se de sursele scrise ale vremii, de abilitatile lui de jurnalist si de talentul literar, Defoe reinvie ororile acelui an in fictiunea istorica Jurnal din Anul Ciumei, carte publicata in 1722 si considerata de critici cea mai detaliata si bine documentata cronica a epidemiei.

Personajul fictional al lui Defoe este martorul evolutiei devastatoare a bolii, dar si cel care asculta povestile terifiante ale supravietuitorilor pe care ii intalneste in cale.

„In Jurnal din Anul Ciumei, Londra este asemenea unei fiinte sfasiate de suferinta.” (Peter Ackroyd)

„O iscusita opera de arta, un aplomb al imaginatiei.” (Anthony Burgess)

„Trebuie să observ că ciuma, la fel ca și alte boli, cred, se manifesta felurit, în funcție de organismul omului. Unii se lăsau pe dată doborâti și erau cuprinși de ferbinteala, vărsături, dureri de cap îngrozitoare, junghiuri în spate, și apoi urmau chinurile de neîndurerat care-i făcea să turbeze. La alții boala se vestea prin umflaturi și tumori pe gât, pe vintre sau la subțiri, buboaie care, până se spărgeau, îi spuneaua la cele mai de neînchipuit torturi. În timp ce alții, așa cum am arătat, se molipseau pe nesimțite, răul strecurându-se pe furiș în sângele lor, până cădeau leșinați în stradă, și treceau în moarte fără să se chinuiască. „

„Jurnal din anul ciumei” este o carte care marchează cititorul de la prima pagină până la ultima, este un jurnal care ne arată adevărata față a Londrei în anul în care ciuma a făcut ravagii, o boală molipsitoare care a băgat în pământ peste 70.000 de mii de oamenii, oamenii care au avut de a face cu cele mai îngrozitoare dureri.

Ciuma a apărut deodată și a acoperit la început cartierele mărginașe unde cei săraci nu respectau întocmai igiena, deși pe parcurs această boala nu a ținut cont de statut, bani sau alte lucruri materiale, a maturat totul în calea sa fără să îi pese de nimic. În fiecare zi mureau un numar foarte mare de oameni, bogați văzând acest lucru au lăsat totul în grija slugilor și au plecat, pe când cei fără niciun venit au fost nevoiți să rămână și să se încreadă în puterea lui Dumnezeu sau a șarlatanilor care pe zi ce trece se înmulțeau cu fel si fel de tratamente magice împotriva ciumei.

„Dar când molima s-a răspândit cu adevarat, oamenii au început să-și dea seama de neghiobia de a se fi încrezut în asemenea ființe păcătoase, care n-au făcut decât să-i stoarcă de bani, și spaimele lor au început să-i împingă pe alte căi, spre nedumerire și neputință. Bieții oameni nu mai știau pe ce drum să apuce și ce să facă, fie pentru a se feri, fie pentru a-și alina suferințele. Alergau de la un vraci la altul, de la o ușă la alta, strigând în plină stradă :<<Dumnezeu să ne aibă în pază; ce să ne facem? >>”

Sărmanii oameni au început să iasă în stradă și să își mărturisească păcatele, chiar și crimele dar nimeni nu îi băga în seamă deoarece toți erau concentrați pentru găsirea unor soluții care să ajute la ținerea ciumei în frâu. Au închis oameni în casă, prizonieri în propria suferință, dar cel mai rău a fost că au închis bolnavi cu cei sănătoși, nu conta că doar unul din familie e bolnav, automat erau izolați toți și păziți de câte un paznic, paznic care îi ajuta și în cele necesare. Mulți oameni au fugit din case în timp ce paznicul era trimis după ceva, iar acest lucru a dus la împrăștierea ciumei mai departe, unii au ales să-și pună capăt zilelor deoarece nu mai suportau durerile.

Pe lângă cei bogații au plecat și cei săraci care sau refugiat în păduri și au trăit din mila oamenilor, deși mai tot timpul erau goniți, nimeni nu îi primea de frica să nu se îmbolnăvească și ei. Sunt multe povestioare în carte care ne arată despre traiul celor refugiați în pădure. Cei rămași au priviți neputincioși cum cei dragi sunt aruncați în căruța morti, dar din păcate nimeni nu mai plângea după nimeni, fiecare plângea pentru el.

„Pe măsura ce creștea nenorocirea, în acele vremuri crâncene, sporea și nauceala oamenilor. Și pe unii spaima îi mâna spre tot atâtea fapte nesăbuite, ca și chinurile bolii pe alții. Ceea ce era nespus de trist. Oameni în toată firea băteau străzile urlând și plângând și frangându-si brațele. Alții nu conteneau să se roage în plină stradă, inaltandu-și brațele spre cer și implorând mila Domnului. Ceea ce, chiar dacă dovdea o tulburare mintală, era oricum mai ușor de îndurat decât țipetele disperate și racnetele înfricoșătoare care se auzeau zi de zi, și mai cu seamă serile, în unele străzi. „

„Jurnal din Anul Ciumei” este o carte care merită citită de fiecare în parte, deși este o carte dureroasă ne oferă foarte multe informații și statistici cu privire la această boală nemiloasa care a doborât atâția oameni. Este o carte care te pune pe gânduri și te lasă cu multe semne de întrebare, mai ales dispariția ciumei așa dintr-o dată, dar și de unde a venit. Pe tot parcursul lecturii am încercat să îmi imaginez că sunt acolo și observ comportamentul oamenilor, a fost chinuitor doar să imi imaginez, dar pentru cei care au trait cu frica asta, mulții au înnebunit de frică în perioada respectivă. Recomand cu toată încrederea această carte!

In Brooklyn creste un copac este un bildungsroman cu influente auto-biografice, construit in jurul personajului feminin Francie Nolan. Din clipa in care paseste in aceasta lume, pentru a putea supravietui in cartierul sarac Williamsburg din Brooklyn si problemelor din sanul familiei, amplificate de un tata alcoolic, Francie are nevoie de forta, precocitate, curaj, tarie de caracter si perseverenta. Sensibilitatea eroinei si inclinatiile ei artistice o fac sa fie cu atat mai receptiva si mai afectata de dramele pe care le traieste (pierderea unuia dintre parinti, lipsa banilor, foamea, nedreptatea, discriminarea), dar si sa traiasca bucuriile la intensitate maxima. Pana la varsta de saptesprezece ani, Francie trece prin la fel de multe experiente cat altii intr-o viata, iar pe parcursul cartii asistam fascinati la desavarsirea personalitatii ei.

Romanul lui Betty Smith este povestea unor trairi si experiente deopotriva individuale si universale.

„O carte emotionanta si onesta. O adevarata radiografie a vietii… Daca ratezi In Brooklyn creste un copac, refuzi oportunitatea unei experiente care te inalta.” – New York Times

„In Brooklyn creste un copac merita sa fie inclus printre romanele americane de referinta.” – The New Yorker

„În Brooklyn crește un copac” este o carte care ne arată frumuseția lucrurilor simple dincolo de saracia cu care se confruntă numeroase familii. O sărăciei care este întâlnită aproape la fiecare casă, copii care adună gunoaie și le vând pe câțiva bănuți, bănuți care ajung fie în pusculita, fie se cumpără ceva mâncare.

Cartea este despre o familie formată din patru membri, o mamă care muncește zi de zi ca femeie de serviciu, un tată fără un loc de muncă stabil, dar cu un viciu greu de ținut în frâu și doi copii Francie și Neeley, soră și frate care sunt alături unul de altul în cele mai grele momente din viață.

„-Asta înseamnă să afli adevărul. Este un lucru bun să afli singur adevărul. Să crezi cu toată inima la început, după care să nu mai crezi, și ăsta e un lucru bun. Când viața și oamenii dezamăgesc o femeie, ea va fi deja obișnuită cu dezamăgirile, așa că n-o s-o lovească atât de tare. În învățăturile tale către copilul ăsta să nu uiți că și suferința e un lucru bun. Îmbogățește caracterul omului. „

Am îndrăgit-o pe Francie de la început până la sfârșit, am văzut cum copilăria ei s- a transformat într-un vis greu de atins, o copilărie spulberată de foame și multe lipsuri. Deși părinți lor nu știau carte au făcut tot posibilul și-au trimis pe cei doi la școală să învețe. Pentru Francie a fost foarte grea acomodarea la școală, umilită și batjocorita atât de colegi cât și de profesori. Cu ajutorul tatălui său, Francie a reușit să meargă la o altă școală, o școală care era destul de departe de casă dar acest lucru nu a contat pentru ea, tot ce își dorea era să studieze. La școala acesta Francie a fost primită cu brațele deschise de toată lumea, toți erau la egali și profesori îi trata în același mod pe toți.

Francie era o elevă silitoare, compunerile sale erau publicate în revista școli și era încurajată să scrie cât mai mult, scria doar despre sărăcie, foamete, alcool, scria despre durerea care o vedea în jurul său. Deși profesoara îi spuse să vadă frumosul din locul în care s- a născut, tânăra nu poate observa acest lucru.

După ce tatăl lor moare iar pe drum vine un copil cei doi trebuie să își caute de muncă pentru a-și ajuta mama, iar din toamnă să meargă la liceu. Din păcate acest vis se spulberă pentru tânără deoarece bani nu sunt suficienți iar singurul care va studia este fratele său. Deși Francie are un loc de muncă la un ziar unde câștiga destul de bine nu este fericită, visul ei este să studieze, chiar face cursuri în avans pentru facultate.

„Pe vremuri, familia noastră era ca o cană puternică, gândi Francie. Era întreagă și puternică și ținea totul la un loc. Când a murit tata a apărut prima crăpătură. Și cearta din seara asta a mai făcut una. În curând vor fi atât de multe crăpături, încât cana se va sparge și noi vom fi împrăștiați peste tot, în loc să fim împreună. Nu vreau să se întâmple asta și totuși fac intenționat o crăpătură adâncă. „

„În Brooklyn crește un copac” este o lecție de viață, o lecție despre supraviețuire și dorințe, o carte care ne arată că sărăcia distruge vise, vise pentru care se muncește mult. Mi-a plăcut extrem de mult cartea, pe Francie am iubit-o de la primele pagini, deși era o fire firavă și sensibila a dat dovadă de maturitate și putere de a întreține o familie la doar 15 ani. Pe lângă Francie am simpatizat și cu mama ei deși în unele chestiuni nu era egală cu copii săi, își iubea băiatul mai mult și îl răsfăța, dar în rest a dat dovadă de o femeie puternica care nu se putea baza pe soțul ei care era doar un alcoolic. Atât Francie, cât și fratele său au renunțat la tot pentru familie iar acest lucru este demn de respect. Recomand cu drag această carte!

Când împlinește douăzeci și cinci de ani, Libby Jones în posesia unei moșteniri pe cât de valoroase, pe atât de neașteptate. Casa londoneză pe care o moștenește, cu aspectul ei sinistru, urmează să-i dezvăluie propria poveste învăluită în mister.

În același timp, la mii de kilometri depărtare, în Franța, Lucy, o mamă fără adăpost cu doi copii, primește pe telefon o alertă: „Bebelușul a împlinit douăzeci și cinci de ani“. Acesta este semnalul că, indiferent de mijloace și de prețul plătit, trebuie să revină la Londra.

O voce care se identifică, pas cu pas, pe parcurs, povestește coșmarul prin care trec membrii unei familii, dar mai ales copiii, atunci când în viața și în casa lor se instalează un grup de personaje bizare, cu intenții malefice. Supraviețuirea lor are o singură miză: salvarea bebelușului care vine pe lume în mijlocul ororilor ce se petrec în somptuoasa casă ferecată. Numită de revista People „maestra suspansului“, Lisa Jewell ne prezintă în noul ei roman povestea plină de răsturnări de situație a trei familii ale căror destine se întrepătrund și care trăiesc într-o casă plină de cele mai întunecate secrete.

„Puțini autori de romane psihologice și de suspans creează intrigi atât de alerte și de dure; și mai puțini își populează poveștile cu personaje atât de umane și de complexe. Romanul Secrete întunecate al Lisei Jewell strălucește ca o lamă de cuțit și taie chiar mai adânc.“ A.J. Finn

„Absolut strălucit. Personaje puternic caracterizate, punere în scenă fascinantă și apăsătoare și un deznodământ spectaculos. Jewell scrie întotdeauna bine, dar cartea aceasta este de un nivel superior.“ Sarah Pinborough

„Consistent, întunecat și plin de răsturnări de situație complicate, acest roman captivant combină o saga de familie și un noir domestic, cu un strălucit efect înfricoșător.“ Ruth Ware

„Secrete întunecate” este un roman care efectiv te șochează, te îngenunchează și care se asigură că ești în același film cu personajele. O carte care tulbură cititorul prin suferința copiilor care trăiesc în aceea casă. O carte care ne arată cum este răpită copilaria, inocența dar și adevărata familie. Acțiunea romanului are loc atât în prezent cât și în trecut, perspectiva cărți ne este redată prin ochii a trei personaje, copii din trecut, adulți din prezent.

Acțiunea romanului se învârte în jurul familiei Lamb și frumoasa lor casă, o casă unde se țineau cele mai luxoase petreceri. Familia Lamb făceau parte din lumea mondenă, o lume plină de lucruri superficiale dar care îi făcea fericiți. Această familie era formată din patru persoane, cei doi soți, fetița Lucy și băiatul Henry. Copilaria lor decurge normal până când la ușa lor își fac apariția Bride și Justin, un cuplu care caută o cameră temporar.

Cum domnul Henry suferea de unele probleme, Bride se oferă să îi aducă un specialist în terapie, doar că acest specialist nu vine singur, vine însoțit de soția și cei doi copii ai săi. David, terapeutul are un alt plan pentru el și cei din casă, un plan care îl pune în aplicare încet dar sigur. Obișnuit să fure își dorește casa pentru el iar ca să obțină ce dorește o seduce pe doamna Lamb care se lasă pradă ușoară farmecelor acestuia. Abia acum doamna Lamb se simte împlinită și nu obiecteaza la nimic din ce spune și fac e David.

Pe zi ce trece apar noi reguli, dispar multe din lucrurile familiei Lamb crezând că sunt donate acceptă să ofere până și hainele de pe ei, chiar lasă copii fără pantofi, ajunge să ii închidă în casa să nu mai aibă contact cu lumea exterioară. Ajung să poarte robe negre, să mănânce doar legume și să facă mult sport.

Când doamna Lamb rămâne însărcinată fiul său prepară ceaiuri ca să ucidă copilul din ea, nu își dorea să aibă un copil cu David, copil care până la urmă se naște mort. Dar misterul apare atunci când apare un alt bebeluș, cine e și de unde vine?

„După ce cadavrele au fost descoperite, în timp ce polițiștii își efectuau ancheta și încercau să – i găsească pe” copiii dispăruți în condiții tragice”ai familiei Lamb, am tot așteptat ca Justin să apară la știrile de la ora șase ca să vorbească despre perioada cât a stat la noi, despre faptul că David Thomsen obișnuia să – și incuie fiul adolescent și să le spună tuturor ce să poarte, ce aveau și ce n-aveau voie să facă „

Peste 25 de ani Libby este sunată să își revendice o moștenire, casa sinistră în care au avut loc atâtea suferințe. Deși este adoptată aceasta știe că părinți ei se sinucise, sinucidere care făcea parte dintr- un pact ce ținea de cultul din care făceau parte. Odată cu moștenirea apar și frații ei, dar și adevărata sa mamă. Ce s-a întâmplat cu adevărat în casa misterioasa și cine este adevărata familie a lui Libby vă las pe voi să descoperiți.

„Secrete întunecate” chiar este o carte plină de secrete presărate cu multă durere, secrete care scot la iveală adevăruri dureroase și greu de crezut. Un roman care m-a ținut în suspans de la prima până la ultima pagină. Recomand cu drag cartea!

Motivationala, emotionanta si induiosatoare. – Melissa Savage, autor Lemons 

In general, ouale se sparg usor. Dar sa speram ca nu si de data asta.

 Cand profesorul de stiinte ii sugereaza sa participe la concursul de aruncat oua, Natalie crede ca asta ar putea fi solutia perfecta pentru rezolvarea problemelor ei. Premiul este in bani, iar daca ea si prietenii ar castiga, atunci o va putea duce pe mama ei, care era botanista, sa vada miraculoasa Orhidee Albastra de Cobalt – o floare care a supravietuit unor conditii aproape imposibile. Mama lui Natalie sufera de depresie, dar fata este convinsa ca magia florii ar putea s-o trezeasca la viata. Ceea ce inseamna ca prietenii lui Natalie trebuie sa faca un pas in fata si sa-i arate ca, vorbind despre probleme, poate fi la fel ca atunci cand scoti o planta din intuneric si o duci la lumina. Cu ajutorul lor, Natalie incepe o calatorie in care descopera stiinta sperantei, a iubirii si a miracolelor.

„Știința lucrurilor fragile” este o carte pentru si despre copiii, o carte care ne arată cât de importantă este comunicarea dintre parinte și copil, dar în același timp cum afectează această lipsă copilul. Din cauza lipsei comunicări copilul ajunge să creadă că nu mai este iubit, deși acest lucru nu este adevărat, ajunge până în punctul în care se simte vinovat de ce se întâmplă.

Natalie este o tânără de clasa a 7 a care încearcă din răsputeri să înțeleagă ce se întâmplă cu mama sa care în ultima perioadă preferă să stea închisă în dormitorul său. De la femeia puternică și mereu cu zâmbetul pe buze, mama Nataliei ajunge să fie de nerecunoscut de către propria fiică. Tatăl fetei este mereu alături de ea și se implica în toate treburile casnice sperând totodată că așa își va readuce soția la realitate.

Totul se schimbă pentru Natalia odată cu începerea noului an școlar, un nou profesor cam ciudat din punctul ei de vedere îi provoacă pe aceștia la un proiect despre știință, proiect care se va desfășura pe perioada intregului an iar punctul de pornire să fie o simplă întrebare care poate schimba multe.

Orele petrecute la școală alături de prietena sa Twig sunt cele mai plăcute, iar odată cu întoarcerea acasă Natalia devine din nou fetița care pășește nesigură. Pe lângă prietenia sa cu Twig, Natalia simte că ora de știință devine mai puțin plictisitoare deoarece profesorul Nelly variază de la o temă la alta. Dacă azi au disecat o broască, săptămâna viitoare au avut de a face cu magneți.

„Faza e că mami a râs de Ziua Recunoștinței. A făcut asta pentru buni. Asta înseamnă să încerci. Dar de mine nu îi pasă destul încât să încerce. Undeva în mintea mea era boala din iarna aceea de demult, toate zilele pe care le-a petrecut în pat cu mine, alintadu-mă, refuzând să mă părăsească, dar am îngropat toate gândurile acelea și am numărat. Când am ajuns la cinzeci și doi, am luat o hotărâre : dacă ei nu îi pasă de mine, nici mie nu-mi pasă de ea. În momentul ăsta nu este mama mea. Este o impostore în corpul mamei mele. „

Profesorul Nelly o îndruma pe Natalie să se înscrie în proiectul aruncări oului, iar acest lucru ii poate aduce o idee de pornire pentru proiectul științific. Deși la început tânără este sceptica în această privință ajunge să se înscrie și dorește să câștige pentru suma de bani care este pusă în joc, bani care are nevoie pentru a o readuce pe mama sa alături de ea.

Împreună cu prietena sa si cu încă un coleg pun în schițe și practică diverse modalități pentru operațiunea oul. Cei trei petrec mult timp la acest proiect lucru care ii fac mai apropiați. Multe ideii trăsnite dar și interesante sunt puse în aplicarie, dar la final doar oul care va rămâne intact va fi câștigător.

„Era un răspuns atât de simplu și totuși nu-mi trecuse niciodată prin minte. Trădarea de a mă întoarce în locul care o rănise pe mami, locul de unde fusese aruncată de parcă nici nu conta, era aproape prea dureroasă ca să mă gândesc la ea. Numai la ideea de a fi iar acolo mi se punea un nod în stomac. Dar făceam asta pentru mami, așa că am alungat durerea. Dacă nu puteam să o duc pe ea la orhidee, atunci aveam să aduc o orhidee pentru ea. „

Atunci când planurile nu ies cum ne dorim recurgem la alte variante, așa este și în cazul Nataliei care împreună cu cei doi prieteni ai săi pleacă într-o aventură destul de periculoasă în miez de noapte, aventură care se lasă cu pedepse și multe adevăruri care vor ieși la iveală. Vă las pe voi să descoperiți misterele și peripețiile prin care trec cei trei.

Deși este o carte de copiii pe mine m-a cucerit cu simplitatea povesti dar în același timp cu lecția care ne este oferită nouă ca parinti. De multe ori suntem orbiți de a ne proteja copii încât depășim limitele încrederii dintre relația copil-parinte. Atunci când nu mai există comunicare, nu mai există încredere. Un adevăr spus prin cuvintele potrivite poate face mai mult bine decât să încercam să ascundem unele lucruri. Ascunzând anumite lucruri duce la multe filme mai ales în mintea unui copil iar nesiguranța își va spune cuvântul.

• 

• 

• 

Într-o lume unde superficialitatea joacă un rol important noi ne lăsăm seduși de diferite iluzii care ne fac să ne imaginăm că totul este al nostru chiar și o ființă omenească, o ființă care poate fi tratată ca un simplu obiect și văzută ca o proprietate, mai ales în cazul în care se investesc bani. Pe lângă acest lucru se poate adăuga și șantajul iar de aici devenim pur și simplu niște marionete care joacă după regulile stăpânului. Tot ce ne salvează din această „colivie” este un gram de speranță care vine la pachet cu un secret pe care îl ascundem cât de bine se poate. Dar ce se întâmplă atunci când secretul iese la iveală?

„Netarmuritul zbor al sufletelor desfranate” este un roman care te ține cu sufletul la gură prin misterul poveștii dintr-un tablou, un tablou plin de emoții care te hipnotizează să îți dorești cu ardoare să cunoști dincolo de ce se vede, să nu fi un simplu spectator ci să te adâncești în adevărata poveste.

„Cu toții purtăm măști când ne afișăm în societate, măști care trădează, mai mult sau mai puțin, esența noastră naturală. Unii reușim să ne ascundem atât de bine în spatele lor, încât nimeni nu își poate da seama cine suntem cu adevărat. Unii ascundem un înger sau chiar un demon, în timp ce alții alegem să nu dăm importanță propriei personalități și să etalăm ceva monstruos, antonim esenței individuale, nu neapărat pentru că suntem rai, ci pentru că am descoperit că astfel ieșim în evidență, că astfel putem marca și impresiona cadrul social proxim. „

Acțiunea romanului se desfășoară în centrul familii Lincoln, o familie bogată, o familie cu multe secrete. Povestea se conturează mai mult în jurul lui Ashley, o femeie frumoasă dar care din păcate a căzut în bratele bărbatului greșit. Nathaniel este sotul lui Ashley, un soț care își șantajează soția, un soț care face totul doar pentru a arăta că există familia perfectă.

Din cauza comportamentului soțului său, Ashley ajunge să se întâlnească în secret cu fratele lui Nathaniel, Mark. Între Ashley și Mark se naște o iubire plină de pasiune, o iubire care îi face dependenți unul de celalalt. Deși întâlnirile dintre cei doi îndrăgostiți sunt destul de rare, iubirea lor arde ca o flacără infinită.

„Uneori, am atâta de multă ură și repulsie în mine, încât sunt pe cale să explodez. Simt nevoia să urlu, să mă descarc, să pedepsesc, să distrug toate neregulile care mă împovărează. Trăiesc o stare plină de durere, mă înec în simțuri care îmi clarifica sursele, izvoarele din care se varsă răutatea peste mine. Încep să zbier din întunericul sufletului meu, încercând să mă descarc. Încerc să repar neregulile cu care tangentionez, dar mă epuizez rapid. Obosesc încercând să educ mediocritatea celor care mă înconjoară. Trăiesc într-o lume nedreaptă. Mă lovesc de prostia din jurul meu. Prostie ce mă înjunghie prin felul ei oripilat prin care reușește să se facă plăcută în ochii celorlalți. Dar experiența și rănile trecutului m-au fortificat. Astfel după starea macabră de suferință reușesc să mă îmbrac cu o mască plină de veselie și să revin pe scena socială, cu chipul senin și inima neagră. „

Adevărata aventura începe atunci când este găsit mort grădinarul dar odată cu această primă crimă urmează și altele. După această crimă, Ashley ajunge să fie mai bine păzită dar acest lucru nu o scăpa de la o suferință colosală care vine cu moartea celei mai bune prietene. Din femeia puternica, Ashley devine foarte sensibila și singuratica, chiar și pe amantul său îl tine la distanță. Ar fi bine ca toate persoanele din această familie să supraviețuiască dar se pare că soarta fiecăruia este scrisă de cineva. Cine mai rămâne în viata și cine este asasinul vă las pe voi să descoperiți.

„Putem înțelege dragostea cu adevărat numai atunci când suntem singuri, în liniște, nederanjati de nimeni, numai în momentele în care toate ideile minții noastre se schițează în fața ochilor într-un mod fantasmatic. În astfel de clipe, putem vedea lucrurile care ne-au punctat viața, putem vedea dincolo de ignorantul creier și disperata inimă. „

„Netarmuritul zbor al sufletelor desfranate” este un roman care te inițiază în tainele misterelor și care te captivează intr-un suspans infinit. Aventura prin care trece cititorul alături de personaje este una plină de iubire și enigme.

Încă de la început am fost impresionata de modul de abordare a romanului, o perspectivă cu totul nouă pentru mine a fost aceea a tabloului care redă trecutul unor persoane. La fel de mult mi- a atras atenția și stilul metaforic prin care autorul se exprimă prin intermediul personajelor, iar partea cu micul jurnal al personajului feminin a fost ceva neașteptat, dar foarte plăcut și încărcat de emoții și trăiri.

Unele povești de iubire sunt menite să dureze o viață. Altele se supun caracterului neprevăzut al vieții. Dacă ai ales categoria de cărți de dragoste pentru o poveste care să-ți orneze sufletul cu ghirlande și luminițe de Crăciun, atunci ai nimerit unde trebuia.

Ce moment este mai potrivit pentru o dragoste nouă și vindecătoare decât Crăciunul? De la o pagină rătăcită din manuscrisul lui Noelle la o iubire de Crăciun, teoria haosului devine teoria magică a atracției, iar efectul fluturelui nu face decât să planteze sămânța iubirii în sufletul lui Oliver și al lui Noelle. Inimile frânte și neîncrederea nu rezistă în fața inimilor predestinate să fie împreună. Mai ales când întregul Univers complotează, pe ritmuri de clopoței și gust de turtă dulce.

“Realiză astfel că își dorea o dragoste nouă, care să schimbe timpul, să închidă rănile. Tocmai raritatea și neprevăzutul transformaseră sentimentele lui în ceva prețios, ceva ce trebuia să devină realitate. Din propria experiență, știa că dragostea adevărată avea puterea să împletească două suflete, să le unească în încredere, prietenie, dorință, dar și zbucium.”

Îmi doream cartea de anul trecut de când a apărut, am fost atrasă de această copertă superbă iar acum am achiziționat-o. Am citit cartea în câteva ore, o carte ușoară care te poate scoate din monotonie și te face să îți imaginezi peisajele de vis încărcate cu zăpada și locuri care îți aduc aminte de copilărie.

Noelle este o tânără frumoasă care luptă pentru visul său, chiar dacă îi sunt închise ușile în nas ea crede în ceea ce scrie și speră că într-o zi cartea sa va fi publicată. Pe langa eșecurile venite din partea editorilor vin și eșecurile din partea iubitului său care nu dă doi bani pe visul său. Cu un iubit care nu o sprijină și o soră superficială Noelle preferă să se îndepărteze de tot și să se închidă în bula sa.

„Nu mai era mult până la Crăciun, iar spiritul sărbătorii se simțea pretutindeni. Începuseră pregătirile în oraș, iar acest lucru era deja evident. Noelle admiră, cu nasul lipit de geamul mașinii, beculetele multicolore din ferestre, ghirlande de brad împodobite cu beteală strălucitoare și globurile uriașe ce atârnau că niște lacrimi. Iubea Crăciunul. Se născuse chiar în Ajun , iar părinții ei o botezaseră Noelle. Poate, așa se explică faptul că adoră această sărbătoare și o așteaptă cu nerăbdare an după an. Știa că indiferent cât de tristă și deznădăjduită s-ar simți, apropierea Crăciunului avea s-o scoată din nefericire, aruncând-o din nou într-un amalgam de sentimente frumoase, de liniște și pace sufletească.”

Încercând să o readucă la normal, Leo, iubitul lui Noelle o invită la o lansare de carte știind sigur că așa o va cuceri. Entuziasmată tânără acceptă invitația, dar acest lucru tot nu îi aduce mai aproape. Cartea și autograful primit de la Oliver o aduc pe Noelle pe culmile celor mai frumoase vise. Atât ea cât și Oliver simt o conexiune de la prima lor atingere.

Oliver este un bărbat care își crește fiica singur după ce soția sa a plecat printre îngeri. Scrisul este o parte din el, o parte care îl face să țină vie amintirea soției sale. O simplă hârtie găsită la lansarea de carte îl face să viseze la femeia care îi aparține, cu siguranță o femeie care iubește Crăciunul.

Pentru Noelle nu se termină zilele în care îi sunt închise ușile, o trădare vine din partea propriei surori care și-a aruncat o oarecare prietenă în brațele lui Leo. Fără un iubit, Noelle alege să își petreacă Crăciunul de una singură într-o destinație de vis, singurătate care speră că îi va readuce buna dispoziție.

Înainte de a porni în propria vacanță, Noelle face un popas la părinții, cutreierând prin locurile care îi aduc aminte de copilărie. Dar cum magia Crăciunului își face simțită prezența, Oliver apare din senin și îi dă lumea și gândurile peste cap. Dacă cei doi vor petrece Crăciunul împreună și vor putea avea o relație vă las pe voi să descoperiți.

„- Noelle, vrei să fii mămica mea? Vrei să ai grijă de mine și să fii prietena mea cea mai bună?”

„O iubire de Crăciun” este o carte despre magie, speranța și iubire, dar și regăsire deoarece Crăciunul scoate ce este mai bun din noi. Deși Noelle a avut parte de multe dezamăgiri a crezut până la final în magie iar acest lucru a tinut-o la suprafață atunci când nimeni nu a fost acolo să o înțeleagă.

Pentru Daniel, ea este piaza rea, vipera cu ochii albaștri și femeia de care știe că trebuie să stea departe. Dar o dorește prea mult și încet aceasta devine singura pe care vrea să o pedepsească și să o domine cu totul, neștiind că ea are un secret ce l-ar face să renunțe imediat la toate aceste planuri.

Atracția este explozivă, dar interzisă. O poveste ascunsă de ochii celor apropiați, dar care pe parcurs îi ajută să se cunoască unul pe celălalt și, mai ales, să se cunoască pe sine, dovedindu-le că sentimentele nu pot fi controlate.

Am așteptat cu sufletul la gură volumul III din seria Vecini, o serie în care autoarea ne așterne pe hârtie bucățele din sufletul său dar și cele mai ascunse fantezii care ating cele mai culminante puncte ale plăcerii. Am devorat în câteva ore această carte, ore pline de trăiri intense dar m-am și distrat la schimbul de replici tăioase dintre cele două personaje care conturează o frumoasă poveste de dragoste.

„Atingeri interzise” ne prezintă viața a doi tineri, o viață plină de lucruri frumoase dar și fricile care stau bine ascunse sub masca lor. Frica de iubire este una destul de mare, deși se trăiesc momente de neuitate vine la pachet și cu durerea. Dar merită să riscăm pentru a cunoaște dragostea adevărată și pentru a ne simți cu adevărat împliniți.

Daniel și Irina se cunosc de câțiva ani și mereu au fost puși față în față de când fratele lui Daniel s-a căsătorit cu sora lui Irina, deși acest lucru trebuia să îi apropie mai mult îi îndepărtează. Lucrurile se schimbă pentru Daniel când reapare în țară Irina și este nevoit să o însoțească de la aeroport acasă.

„Dar Daniel Diaconu este un tip aproape la fel de solid și tatuat că fratele lui mai mare, însă cu o personalitate mult mai complicată. Sau cel puțin eu așa l-am perceput din prima clipă când l-am cunoscut, un încăpățânat dornic ca toate lucrurile să fie cum vrea el. Genul acela care crede că el știe cel mai bine, motiv pentru care ne-am înțepat din primul moment, pentru că a dat de o femeie care, culmea, știe la rândul ei ce este mai bine. Și cum femeile au mereu dreptate, lucru cu care el, clar, nu este de acord, între noi mereu a fost o ușoară antipatie. „

Atât Daniel cât și Irina sunt două persoane puternice, independente și iubesc libertatea de aceea amândoi sunt singuri. Toate amândoi preferă un partener/a de ocazie nedorind să se implice într-o relație serioasă. Tot în comun au și frica de a nu se îndrăgosti, preferă să se minta singuri că așa le este cel mai bine.

De la prima lor revedere o scânteie se aprinde atât în inima lui Irina cât și în Daniel, orgoliul lor e prea mare ca să recunoască acest lucru. Dacă un căluș nu îi închide gura lui Irina, sărutul venit pe neașteptate de la Daniel o lasă mută dar îi face inima să bată din ce in ce mai tare.

Firii dominatoare ajung la o înțelegere, o înțelegere ce se bazează pe dorințe și fantezii, iar Irina acceptă să fie supusă și să savureze fiecare porție de plăcere care îi este adusa de către Daniel. Deși în dormitor se completează perfect, în exterior continuă cu aceleași replici tăioase.

„- Când ești într-o relație, îți asumi responsabilitatea pentru celălalt. Mai mult decât o faci că dominator in pat. Trebuie să o faci și în afara lui: să te gândești dacă celălalt e fericit alături de tine, dacă doarme cum trebuie, dacă e sănătos, dacă are grijă cu ce viteză merge cu mașina, dacă îl supără cineva, iar tu trebuie să intervii… Să îți pese și de altcineva în afară de tine, în afara patului. Iar eu nu vreau asta. Îmi place să am grijă de partenera mea în pat, dar atât. Mai departe, viața ei este a ei, face ce vrea cu timpul ei, în timp ce viața mea este doar a mea și fac ce am chef cu timpul liber, fără să mă simt vinovat că prefer să mă uit la un meci, decât să mă uit la un film siropos alături de o femeie.”

Irina fără să vrea ajunge să se îndrăgostească de Daniel dar din păcate Daniel nu este pregătit încă să ofere ceea ce așteaptă ea, acest lucru aduce cu sine ruptura dintre ei. O ruptură care îl aduce pe Daniel la capătul disperarari, o ruptură care îl doare mai mult decat s-a așteaptat. Nici Irina nu o duce prea bine mai ales că din cauza epuizării boala sa își face din nou apariția. Dar dacă Daniel își va recunoaște în primul rând lui că s-au îndrăgostit de Irina și cum va decurge povestea dintre cei doi vă las pe voi să descoperiți.

Iubesc cum scrie Hanna Lee deoarece mereu îmi transmite mii de emoții prin personajele sale. Personaje care mă trimit prin numeroase stări, de la nervii la extaz, de la durere la fericire, dar pe langa toate acestea vine la pachet și doza de amuzament. Deși la început i-am judecat atât pe Daniel cât și pe Irina că fiind superficiali mi-am dat seama de ce se comportau așa, frica de suferință este mai mare decât riscul de a incerca să iubească. Recomand cu drag cartea!