Cu optsprezece ani in urma, America Singer a participat la Alegere si a castigat inima printului Maxon. Acum a venit vremea ca si printesa Eadlyn sa aiba propria sa Alegere. Eadlyn nu se asteapta ca Alegerea ei sa fie ca povestea de dragoste a parintilor sai… dar cand incepe competitia, e posibil sa descopere ca poate nu e chiar atat de greu sa isi gaseasca propriul basm cu Fat-Frumos.
Programele TV gen reality-show se intalnesc cu basmele distopice in incantatoarea carte a Kierei Cass. – Kiersten White
RECENZIE
Am început cartea cu un entuziasm fără margini dar pe parcurs entuziasmul meu a dispărut. Mă așteptam cu totul la altceva, mă așteptam să văd continuarea la povestea de dragoste dintre Maxon și America, prea puține detalii desprei ei, au devenit pur și simplu niște persoanaje statice.
Acțiunea se petrece peste 20 de ani când Maxon este rege, iar America regina sa. Cei doi au deja formată o familie, având chiar și copiii. Copii care înceracă să îi pregătească pentru a intra în posesia tronului.
Eadlyn este fiica cea mare care prin urmare este moștenitoarea de drept la tron. La început prințesa este prezentată ca o răsfățată și iubitoare de lucruri materiale. Deși este prezentată ca o persoană puternică, Eadlyn nu este deloc așa, își ascunde fricile sub titlul care îl poartă, titlul care reprezintă puterea.
“Mi se părea imposibil ca un străin să mă citească atât de bine, mai ales că mă străduiam din răsputeri să-mi ascund gândurile și sentimentele. ”
Împisă de la spate de tatăl său, organizează propria sa Alegere, Alegere în care treizeci și cinci de bărbați vor lupta pentru inima lui Eadlyn, inima sa fiind de gheață deoarece chiar din prima seara elimină o trăime dintre participanții.
Pe parcursul șederii tinerilor la palat, prințesa poartă în permanență o mască, nedordind să scape vreo emoție care să o trădeze. Frica să își arate adevărata față nu îi dădea pace, deși avem momente când uită de aceea mască rigidă și se distrează cu băieții.
Mi-a plăcut că prințesa nu a dat nici un indicu despre cine va fi alesul, ci a încercat să îi cunoască pe toți în mod egal petrecând timp cu fiecare în parte. Sunt curioasă dacă va alege pe cineva sau va rămâne singură.
Colectia Leda Edge completeaza seria Alegerea de Kiera Cass cu un nou volum pe gustul segmentului young adult: Aleasa.
A venit vremea ca o singură câștigătoare să fie încoronată. Când a fost selecționată să participe la Alegere, America nici nu a visat că o să ajungă atât de aproape de coroană și de inima prințului Maxon. Dar pe măsură ce se apropie sfârșitul competiției, iar amenințările rebelilor care atacă palatul devin tot mai periculoase, America își dă seama cât poate să piardă și cât de mult trebuie să lupte pentru viitorul pe care și-l dorește.
RECENZIE
Această serie creează dependență, până în prezent așa a fost în cazul meu, dacă în primele două părți am observat rivalitățiile între fete și lupta pentru inima prințului aici pornim la drum alături de persoana aleasă de către Maxon. Da e clar pe cine a ales, chiar citind din primul volum ne dăm seama de acest lucru.
În această parte avem rămase în competiție doar patru fete, patru fete puternice și dispuse la orice doar pentru a ajunge să ocupe statutul de prințesă sau inima prințului, da unele își doreau doar coroana.
După moartea părinților săi, prințul este cumva silit de popor să facă Alegerea, alegere ce îi va aduce o reputație destul de bună în ochii oamenilor deoarece majoritatea o adorau pe America și își doreau pe cineva ca ea să conducă țara.
„Dar adevărul e că …eşti numai tu. Poate că nu am căutat cu adevărat, poate că fetele din Alegere nu sunt potrivite pentru mine. Nu are importanţă. Ştiu doar că pe tine te vreau.”
Mi-a plăcut mult în acest volum atitudinea lui America, mă bucur că a renunțat la trecut și a ales să lupte pentru inima prințului, prinț care era îndrăgostită de ea. America a dat dovadă că este demnă de inima prințului dar și de statutul de prințesă, tot ce își dorea era binele poporului, popor care o adora.
„Frânge-mi inima. Frânge-o de o mie de ori dacă vrei. A fost doar a ta ca să o frângi oricum.”
Sunt o fire curioasă de aceea doresc să înaintez cu lectura , doresc să surpind în continuare evoluția celor două personaje dar pe câte am înțeles din alte recenzii citite Maxon și America devin în continuare personaje statice. Dar totuși doresc să aflu 😀
Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă.
Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti.
Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns?
RECENZIE
Acțiunea se petrece în Danemarca în anul 1943 o țară ocupată de naziști, care împânziseră străzile cu soldați atenți la tot ceea ce se întâmpla în jur. Odată cu această ocupare locuitorii aveau parte de foarte multe restricții, chiar și alergatul făcea parte din limitările la care erau expuși oamenii.
„Își vor aminti fețele voastre, zise doamna Rosen, întorcându-se în pragul ușii spre hol. Întotdeauna e bine să faci parte din mulțime. Să fii unul dintre cei mulți. Ai grijă să nu le dai niciodată un motiv să-ți țină minte figura.”
O întâlnim pe Annemarie o fetiță de doar zece ani care pe parcursul lecturii va da dovadă de un curaj fără margini, curaj pe care îl poate plăti cu propria viață. Totul începe într-o zi obișnuită când Annemarie urmată de prietena sa Ellen decid să alerge pe străzile ce duc spre casă. Din păcate acestea sunt oprite și luate la întrebări de cei doi soldații care își făceau treaba. Deși Annemarie este o fetiță simplă, Ellen din păcate pentru ea duce pe umerii povara grea a regulilor stricte din perioada respectivă, evreii trebuie să plătească pentru ce au comis, dar ei nu au comis nimic.
De Anul Nou evreiesc, în anul 1943, evrei au fost avertizații că în următoarele zile, nopți, naziștii staționați în Danemarca îi vor căuta și vor fi trimiși în lagărele de concentrare. Cum Ellen făcea parte dintr-o familie de evreii, era nevoită să plece. Pentru a fi protejată familia lui Annemaria decide că cel mai bine este ca Ellen să rămână la ei, dându-se drept fiica lor decedată.
„Oare era cu adevărat în stare să moară pentru a-i proteja? Annemarie era suficient de sinceră cât să recunoască în sinea ei, pe întuneric, că nu era foarte sigură de acest lucru.Pentru o clipă simți cum o încearcă frica, dar trase pătura mai sus, își înveli gâtul și se relaxă. Oricum, totul era numai fantezie, nimic real. Numai în basme li se cere oamenilor foarte curajoși să moargă pentru alții. Nu și în viața reală din Danemarca. Da, existau soldații, într-adevăr. Și bravii lideri ai Rezistenței, dintre care unii își pierdeau viața, asta era adevărat.Însă oamenii obișnuiți, cum erau cei din famiile Rosen sau Johansen? Annemarie se ghemui în liniștea întunecată și-și dădu seama că se bucura de faptul că era un om obișnuit, căruia nu i se va cere niciodată să-și arate vitejia.”
Văzându-se în pericol, familia Johansen împreună cu Ellen se hotărăsc să meargă pe teritoriul dintre Danemarca și Suedia – considerată, pe atunci, o țară liberă pentru evreii de pretutindeni – la unchiul Henrick, căruia le spun că „au adus o prietenă”.
Cum vor decurge lucrurile de aici pentru Ellen și pentru familia sa vă las pe voi să descoperiți. O carte în care ne arată adevărata valoare a vieții, o carte în care un simplu copil dă dovadă de un curaj fără limite doar pentru ași apăra cea mai bună prietenă.
De la autoarea romanului Toate acele locuri minunate, bestseller New York Times
Jennifer Niven revine cu o nouă poveste de iubire tulburătoare și antrenantă despre cum poți găsi persoana care te vede așa cum ești cu adevărat.
Toată lumea crede că o cunoaște pe Libby Strout, fata care a fost poreclită cândva „Cea Mai Grasă Adolescentă” din America. Dar nimeni nu face efortul de a încerca să vadă dincolo de fizicul ei.
Toată lumea crede că îl cunoaște pe Jack Masselin. E fermecător și amuzant. Dar nimeni nu știe că ascunde un secret. Deviza lui este: fii cool, dar nu te apropia prea tare de cineva.Pâna când Jack o întâlnește pe Libby și amândoi se trezesc antrenați într-un joc dur de liceeni, ce presupune munca în folosul comunitații și consiliere – la început sunt furioși, apoi surprinși. Fiindcă își dau seama de ceva: cu cât petrec mai mult timp împreună, cu atât se simt mai puțin singuri.Pentru că atunci când cunoști pe cineva, și lumea ta, și lumea celuilalt se schimbă.
„Jennifer Niven creează două personaje memorabile și o poveste de iubire înduioșatoare.” – Publishers Weekly
„O explorare subtilă a identității și a felului în care ne putem accepta pe noi inșine.” – School Library Journal
„Fiind mai mult o poveste despre cum să te iubești pe tine însuți, romanul lui Jennifer Niven vine în sprijinul tuturor celor care încearcă din răsputeri să se accepte așa cum sunt.” – Kirkus Reviews
RECENZIE
După evenimentul care i-a adus porecla de ,,Cea Mai Grasă Adolescentă” din America, Libby Strout este pregătită să se întoarcă la școală, încă îndurerată de pierderea mamei sale și monitorizându-și constant sănătatea. O întoarcere care va aduce multe probleme în sufletul adolescentei, probleme care o vor face să se simtă complexată de nimeni.
„-Oamenii sunt mizerabili din multe motive. Unii sunt pur și simplu mizerabilii. Alții au fost tratați mizerabil și, cu toate că nu-și dau seama, iau educația asta mizerabilă, ies în lume și se poartă la fel cu cei din jur. Uneori, oamenii sunt mizerabili pentru că le e frică. Alteori, aleg să se poarte mizerabil înainte ca alții să se poată purta mizerabili cu ei. Deci e un fel de mizerie în legitimă apărare.”
Pe partea cealaltă îl întâlnim pe Jack Masselin un adolescent cool și fermecător, dar la fel ca și Libby încearcă din răsputeri să își ascundă defectele, defect pe care nu îl cunoaște nimeni. Secret care într-un final îl va mărturisi lui Libby.
„Libby Streout e grasă.
Grasă și urâtă.
N-o să și-o tragă niciodată.
Nimeni n-o s-o iubească vreodată.”
Având multe pedicii puse de către colegii săi Libby nu se dă bătută așa ușor deși își dorește să fugă din liceu și să se refucieze în mâncare. Din prima zi este întâmpinată într-un mod umilitor și batjocorită, dar ea nu se lasă învinsă. Pe parcursul lecturii vom vedea o adolescentă foarte puternică.
,,Nimeni nu te vrea.” E cel mai josnic lucru pe care l-ai putea spune cuiva. Persoana respectivă probabil că voia sa zică: ,,Ești grasă, iar asta mă dezgustă.” Și atunci de ce n-ai zis așa? N-ai de unde să știu dacă sunt dorită sau nu. Dar ghici ce? Sunt.”
Între Libby și Jack se leagă o prietenie puternică deși această prietenie începe cu stângul, finalizându-se cu un scandal monstru în care ambii sunt chemați la director împreună cu părinții. Da Libby este acuzată că l-a pocnit pe Jack, iar Jack este acuzat că a hărțuit-o pe Libby. Această încăierare va avea drept urmare vopsirea vestiarelor împreună. Aici se va lega aceea frumoasă prietenie pe care am menționat-o. Prietenie care va aprinde scânteia dragoste între cei doi.
,,Viața e prea scurtă ca să-i judeci pe alții. Nu-i treaba ta să-i spui cuiva ce simte sau cine e. Ce-ar fi să-ți petreci un timp ocupându-te de propria ta persoană? Iar voi ceilalți, țineți minte: CINEVA VĂ VREA. Mari, mici, înalți, scunzi, frumoși, banali, prietenoși timizi. Nu lăsați pe nimeni să vă spună altceva, nici măcar pe voi înșivă. Mai ales, nu pe voi înșivă.”
Pe lângă etichetele care sunt puse în acest liceu Libby dă dovadă de un curaj fără limite. Datorită acestui curaj și pentru ași urma visul se înscrie în grupul de Domnișoare, grup care era destinat dansului. Pentru Libby dansul era o evadare din lumea aceasta rea, dansul era o legătură puternică care o ținea viie pe mama sa în inima ei.
Recomand cu toată inima această carte, este o carte care merită atenția noastră dar cel mai important este o carte care ne arată că nu avem nici un drept să judecăm pe nimeni deoarece nimeni nu e perfect. Gras sau slab, înalt sau scund, fiecare este frumos în felul său.
Din păcate în multe școlii există astfle de etichete iar de aici apar și depresiile în rândul tinerilor, din cauza colegilor care se cred perfecți ajung să aibă complexe și preferă să se retragă în bula lor.
Alegereaa început cu 35 de fete. Acum, grupul s-a restrans la șase – Elita, iar competiția pentru a câștiga dragostea prințului Maxon este mai aprigă ca niciodată. Cu cât se apropie America de inima prințului, cu atât mai mult se luptă să descopere ce este cu-adevărat în sufletul ei. Fiecare moment petrecut în compania lui Maxon este ca o poveste frumoasă, plină de romantism răscolitor. Însă de câte ori își vede prima dragoste, pe Aspen, este din nou atrasă irezistibil de dorința de a trăi alături de el viața pe care o plănuiseră împreună. În vreme ce ea este sfâșiată între două promisiuni de viitor foarte diferite, restul Elitei va ști exact ce-și dorește, iar America va fi la un pas de a pierde ocazia alegerii. Pe fondul dificilei decizii, rebelii violenți sunt tot mai hotărâți să dea jos monarhia, iar planurile lor pot distruge și ultima șansă a Americii de a se bucura de un final fericit.
Elita, cel de-al doilea volum al seriei Alegerea, este o carte relaxantă și foarte captivantă prin intriga ei neașteptată. Este un roman plăcut, ușor de citit, care te ține cu sufletul la gură. O lectură potrivită pentru cei care apreciază distopiile moderne. – The Guardian
O carte cu-adevărat fascinantă. – Publishers Weekly
RECENZIE
Elita este partea a II a din seria Alegerea. În această parte nu mai întâlnim toate fetele, ci doar șase. Șase domnișoare puternice luptând fiecare cu ce are mai bun pentru inima prințului sau coroana. Competiția fiind atât de strânsă apar între cele șase fel și fel de certuri, dar în special una își varsă veninul peste tot, chiar și față de America.
America este singura care petrece cel mai mult timp cu prințul Maxon, momente care îi vor produce confuzii neștind ce decizie să ia, prințul sau prima sa iubire Aspen. Cu cât stă mai mult în preajma lui Maxon cu atât sentimentele sale devin mai puternice.
„– Nu vorbesc despre palat, Maxon. Nu-mi pasă câtuşi de puţin de hainele mele, de patul meu, ori, mă crezi sau nu de mâncare.(…) E vorba de tine, am spus.Nu vreau să te părăsesc pe tine. ”
Eroina noastră trăiește clipe de coșmar când își vede prietena bicuită în văzul lumii deoarece aceasta a îndrăznit să fie cu altcineva, vina lui Marlee a fost că s-a îndrăgostit de altcineva din palat, lucru interzis în această competiție.
„Deodată mi-am amintit de Aspen mereu fusese așa. Își sacrifica somnul pentru mine, risca să fie prins afară după ce se dăduse stingerea, tot pentru mine, agonisea monede pentru mine. Generozitatea lui Aspen era mai greu de remarcat, pentru că gesturile sale nu erau atât de mărețe ca a lui Maxon, dar sufletul pe care îl punea în spatele micilor sale daruri era cu atât mai mare.”
În această parte America este într-o confuzie totală, mereu comparând pe Maxon cu Aspen și invers. Sincer lucuru acesta nu prea mi-a plăcut deoarece în prima parte am cunoscut o persoană care știe ce dorește și foarte sigură pe ea, pe când aici am întâlnit o fată care joacă într-un fel și altul la două capete. Se vede atât cu prințul cât și cu soldatul iar acest lucru nu este corect, lucru care ar fi trebuit să înceteze mai ales după scena care s-a petrecut cu prietena sa.
Sunt prea curioasă să aflu ce decizie va lua America sau într-un final decizia va fi luată de Maxon, doar sper că prințul îi va cuceri inima și sufletul și așa va putea uita de Aspen. Aceste lucruri cu siguranță le voi afla în următoarea parte.
Pentru treizeci și cinci de fete, Alegerea este o șansă unică în viață. Le oferă posibilitatea de a fi transportate, ca niște cenușărese, într-o lume a luxului și strălucirii, a rochiiloe elegante și bijuteriilor sclipitoare. De a locui într-un palat și de a lupta să cucerească inima unui prinț. Pentru America Singer, să fie Aleasă e însă un adevărat coșmar, căci asta înseamnă să își părăsească familia și pe omul iubit, pe Aspen, cel care face parte dintr-o castă inferioară. Numai că, uneori, realitatea depășește așteptările și, atunci când eroina noastră descoperă că Aspen o înșeală și că prințul Maxon nu e, nici pe departe, snobul îngâmfat care i se păruse, totul se schimbă și romantismul începe să plutească în aer.
„Un roman în care reality show-ul își dă întâlnire cu un basm – distopie. Încântător, captivant și plin de doza potrivită de pasiune.” – Kiersten White
„O poveste captivantă… Iubitorii cărților de dragoste vor fi fascinați de universul acestei țări cu o istorie alternativă și își vor dori să fie deja publicat romanul următor al acestei serii pline de glamour.” – School Library Journal
„Romanul de debut al lui Cass se citește pe nerăsuflate și e mai puțin dur decât Jocurile Foamei. Iar acțiunea alertă îi face pe cititori să aștepte cu sufletul la gură continuarea.” – Booklist
RECENZIE
„-Preaiubitul nostru prinț, Maxon Schreave” , a continuat mama, „va împlini vârsta majoratului luna aceasta. Speră să pășească în această nouă etapă a vieții sale alături de o parteneră, căsătorindu-se cu o adevărată Fiică a Ileei. Dacă fiica, sora sau persoana din grija dumneavoastră este interesată să devină soția prințului Maxon și prințesa adorată a Ileei, vă rog să completați formularul atașat și să-l returnați la Oficiul de Servici Provinciale. O singură tânără din fiecare province va fi aleasă prin tragere la sorți pentru a se întâlni cu prințul. Participantele vor fi găzduite în minunatul palat Illea din Angeles pe toată durata șederii. Familiile tuturor participanților vor fi generos recompensate” – a lungit cuvintele pentru efect – „pentru serviciul adus de ele familiei regale.”
Cu acest anunț începe aventura pentru America, o tânără extrem de frumoasă și talentată, dar din păcate prea săracă să se facă remarcată. America trăiește în Illea într-o casă mică împreună cu familia sa, o familie destul de numeroasă pentru un spațiu așa mic. Deși este o persoană care își dorește să aibă mai mult, acest lucru nu este posibil din cauza castelor, făcând parte dintr-o castă înferioară, castă în care lupta pentru supravețuire este la cote maxime.
Odată cu anunțul adus tuturor domnișoarelor, mama sa vede în America o potențială iubită și de ce nu soție pentru prințul Maxon. Deși refuză cu vehemență acest lucru în cele din urmă cedează și completează acel formular care este pus la dispoziția a mii de fete, gândindu-se că șansa ei să fie selectată este egală cu zero.
„- Domnișoara America Singer din Carolina, Cinci.
Am întors imiediat capul și am văzut-o. Poza mea făcută imiediat după ce aflasem că Aspen strângea bani pentru a mă lua de soție. Păream strălucitoare, optimistă, frumoasă. Arătam de parcă eram îndrăgostită. Și vreun idiot crezuse că acea dragoste era menită prințului Maxon.”
Se pare că America a avut parte de foarte mult noroc încât să fie selectată alături de celelalte treizeci și patru de fete, lucru care pentru ea este un adevărat coșmar. Deși ea nu este deloc fericită că a fost selectată, familia sa este în extaz deoarece așa vor putea scăpa de sărăcie, deși fiica lor este sacrificată pentru acest lucru.
Odată ajunsă la palat viața sa devine agitată, agitație cu care nu este obișnuită. Fiind departe de casă ea visează în continuare la familia sa dar și la trădarea lui Aspen, Aspen fiind iubitul ei cu care avea o relație de doi ani.
Și cum America este o tânără neîndămânatică și acționează fără să se gândească, chiar din prima sa seară la palat își lovește prințul. Acest lucru se datorează faptului că se simțea ca într-o colivie în acel palat, pur și simplu i se părea totul sufocant.
Inițial își face un plan pentru a fi eliminată dar echilibrând mai bine situația ajunge să se gândească că este mai bine să rămână, așa își va putea ajuta familia și poate mânca tot ce a visat vreodată. Totul se rezumă doar la aceste lucruri, negândindu-se deloc că poate să se îndrăgostească de prinț, mai ales că inima sa aparține altcuiva.
Ce se va întămpla pe parcurs între prinț și fata puțin sălbatică vom afla în următorul volum pe care aștept cu nerăbdare să îl devorez. Pot afirma că mi-a plăcut destul de mult cartea deoarece printre povestea de dragoste care prinde contur între prinț și America am aflat lucruri foarte importante ce țin de istoria țării Illea. O țară care nu mereu a fost limitată la caste, o țară care are nevoie de o prințesă adevărată, nu de o fată înnebunită după viața luxoasă după cum se poate vedea în cele alese.
Îmi place să scriu. Mereu spun că perfecțiunea vine cu timpul. Ador să umplu caiete, să stric albul foii. Să le inund cu versuri. Știu. Nu este o carte de poezii. Dar cu asta am descoperit scrisul și beneficiile pe care poate să mi le aducă: relaxarea și detașarea de stresul cotidian.
Și cartea și viața sunt despre a nu renunța. De când m-am apucat de scris, am auzit destul de des, chiar și de la amici, să mă las și să fac ceva serios.
Nu aduce bani și e doar o pierdere de timp, dar niciodată istoria nu a fost despre oamenii care au renunțat.
Deși în mai multe rânduri am fost tentat să le dau dreptate, am ales să continui. Am ales ca într-o zi să îmi pot împărtăși munca.
Viața este despre alegeri. Cu zâmbete, cu lacrimi, am ales să continui.
RECENZIE
Datorită cărți tale Andrei am rămas șocată că există astfel de părinții, sunt mamă și nu aș permite să îmi văd copilul suferind. Nu te judec pe tine, tu erai doar un simplu copil care cu siguranță își dorea o familie unită, o mamă grijulie și un tată iubitor.
Sincer ai tot respectul meu pentru cât de puternic ai fost, deși ai avut și slăbiciuni mereu ai luptat să continui chiar dacă răul era deja făcut. Mă înclin și în fața bunicii tale care a încercat să te protejeze cu toată puterea ei, o adevărată mamă pentru tine.
Autorul ne prezintă secvențe din viața lui, secvenție despre el și legătura lui cu persoanele din jur. După cum precizează și el s-a născut dintr-o greșeală cu o mamă denaturată și un tată care îl bătea mereu cum să îți dorești să continui viața?
„Cam cât de mult credeți că își poate urî un copil viața, tatăl, pentru a ajunge la concluzia că mai bine moare decât să îndure ceea ce se întâmplă în jurul lui?”
Deși Andrei a încercat de numeroase ori să lupte cu viața, viața mereu îi oferea încă o șansă, șansă pe care o folosea dar din păcate cădea din nou în ispita de a se sinucide, sperând că acest lucru era cel mai bun și mai ușor. Dar uite Andrei că viața te-a iubit chiar dacă tu ai vrut să scapi de ea.
„După asta, m-am urcat într-un brad și m-am așezat între două crengi care aveau formă de V. V-am zis că planul era bine pus la punct. Mă gândisem deja că poate pastilele nu își vor face efectul, de la câte băgasem în mine până atunci și la prima tentativă, dar și de fiecare dată când stătusem în spital.”
Pe parcursul lecturii am întâlnit și acel suflet bun și cald care a ajuns la un punct în care să se îndrăgostească, dragoste despre care însuși autorul specifică că a fost frumos în primele trei luni. Dar ce credeai tu Andrei că femeile nu sunt geloase? Bineînțeles că sunt, mereu ne dorim să protejăm ce este al nostru, chiar dacă vouă nu vă place această protecție.
Recomand cu drag această carte, o carte care aduce cu ea o poveste adevărată, o poveste care pe mine ca cititor m-a marcat. Andrei ai respectul meu pentru omul care ești, deși ai avut un trecut destul de greu ai ajuns un advărat om, demn de respect.
Povestile apar atunci cand un copil le cheamal Asa s-a intamplat cu povestea Samanta de papadie. Intr-o zi de primavara, Mara a suflat intr-un puf de papadie si a vrut sa stie pana unde ajung pufuletii cu par alb. Bineinteles ca, intr-o noapte, pe cand Mara avea doi ani, in patul ei cu perdelute pufoase s-a nascut povestea; poveste care a stiut sa isi astepte cuminte randul pentru a fi povestita, scrisa si transcrisa, povestita din nou, ilustrata, editata si printata pe hartie mata.lar daca de cuvinte m-am ocupat eu – Veronica – trebuie sa recunosc ca, oricat de mult mi-am dorit sa o scriu pe hartie, sa aud harsaitul creionului, povestea a prins contur mai bine in format electronic. Apoi, m-am gandit ca, fiind o poveste pentru copii va fi seaca fara imagini, iar asa am descoperit-o pe Cristina-Diana si recunosc ca era coada mare la usa ei, insa am asteptat cuminti sa ne vina randul, iar Cristina, care ilustreaza carti pentru copii in modul traditional – manual – si care are o relatie speciala cu florile si natura, s-a intrecut pe sine. […]Astfel, sa pornim in a afla povestea semintei de papadie plini de curiozitate… – Veronica Cozma
RECENZIE
De cum am deschis această carte am pășit într-o lume plină de culoare, o lume unde nu știam că păpădia are un asemenea destin. Autoarea zugrăvește o lume de basm între aceste două coperți. Un basm în care poți călători alături de micuța noastră sămânță de păpădie.
„Privind semințele, tulpina a știut că astăzi este ziua cea mare pentru una dintre ele. Astăzi, unul dintre copiii ei, va pleca în călătoria vieții.”
Autoarea ne prezintă o sămânță de păpădie foarte curioasă, deși își întreabă mama-tulpină ce înseamnă „călătoria vieții” aceasta nu primește nici un răspuns, ci din contră este încurajată să afle de una singură deoarece aceasta este aventura ei. Aventuă care o va purta de la soare la lună și de la lună înapoi pe pământ. Pe parcursul călătoriei sămânța de păpădie este însoțită de domnul vânt care o poartă de la cer la pământ și invers.
„Dintr-o dată, se făcu liniște deplină, sămânța de păpădie simți cum vântul o lasă încet în jos, deschide ochii și văzu în fața ei cerul înstelat, luna mare ce o privea cu mirare și soarele galben și strălucitor ce-i încălzea trupul.”
O carte care m-a purtat într-o aventură de neuitat, o carte care m-a purtat în trecutul meu, trecutul în care eram copil. Mă prinde din nou melancolia și dorul de copilărie. Citind astfel de cărți mă simt din nou copil.
Ador cum scrie Veronica Cozma dar în același timp sunt mereu surprinsă și de ilustrațiile care le găsesc între coperțile sale. Autoarea are un stil simplu dar încărcat cu aventură și emoție, un stil care te face să tot citești ce scrie ea.
Cartea Muguri de poezie ne prezintă o colecție de șase poezii în care se abordează diferite teme, teme foarte atrăgătoare atât pentru copii cât și pentru adulți. Pe lângă aceste poezii ne este încântată privirea cu cele mai frumoase ilustrații.
Autoarea abordează teme legate de natură, atât despre flori cât și despre animale. Teme care cu siguranță încântă prichindei. Pe lângă acestea am găsit și o mică ghicitoare pe care nepoțica mea o iubește. O iubește așa mult că în fiecare zi o recită.
„Celor mici pitici
Cu sfetnici licurici,
Ce păzesc hambarul
Cu semințe coapte,
Gata să răsară
Doar la primăvară.”
Mi-a plăcut extrem de mult să citesc această cărticică, citind această carte am redevenit copil pentru o oră, copil care îl scot mereu la iveală când vine vorba de astfel de cărți. Indiferent de vârsta care o avem în noi va sta mereu ascuns și copilul din trecut, copilul care eu una mi-aș dori să redevin…dar din păcate acest lucru nu mai este posibil.
Mulțumesc autoarei pentru exemplarul oferit, mulțumesc că datorită cărți tale pentru o oră am fost din nou copilul vesel care se bucura de cele mai frumoase versuri și cele mai superbe ilustrații.
Peste trei milioane de exemplare vandute • Carte tradusa in peste 45 de tari • Bestseller in SUA, Canada, Chile, Australia, Noua Zeelanda, Olanda, Belgia, Polonia etc. • Romanul cel mai bine vandut in Marea Britanie, Irlanda, Portugalia, Ungaria si Africa de Sud in 2018 • 27 de saptamani in top 10 Sunday Times Paperback Fiction • 27 de saptamani locul 1 in top 5 New York Times Trade Paperback Fiction • Bestseller Amazon, Saturday Times, The Irish Times, The Northern Eco • Apple Book of the Year 2018 • Specsavers Book of the Year 2018 • Wordery Book of the Year 2018 • Eason’s Book of the Year 2018 • In curs de adaptare TV.
Roman bazat pe incredibila poveste adevarata a tatuatorului de la Auschwitz – Birkenau si a femeii pe care a iubit-o.
Tatuatorul de la Auschwitz se bazeaza pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albastrui tatuate pe bratele prizonierilor, femei si barbati deopotriva. Cand lui Lale i se ofera ocazia de a fi Tatowierer la Auschwitz, tanarul evreu slovac intelege ca aceasta poate fi sansa lui sa supravietuiasca, desi trebuie sa-si intepe pana la sange semenii, act pe care il resimte ca pe o dureroasa profanare. De la masa la care lucreaza, nici nu i se permite sa ridice capul spre cei al caror destin il pecetluieste astfel. Dar intr-o zi reuseste sa surprinda privirea unei tinere al carei nume il afla in cele din urma: Gita.
„Această carte va fi citită și peste o sută de ani.” – Jeffrey Archer
„Un roman vindecător despre dragoste și altruism.” – The Times Literary Supplement
„Tatuatorul de la Auschwitz spune povestea adevărată a lui Lale și a Gitei Sokolov, doi evrei slovaci, doi oameni obișnuiți care au trăit în vremuri ieșite din comun, cărora li s-au luat libetatea, demnitatea, familiile, și chiar și numele le-au fost înlocuite cu numere.” – The Irish Times
Recenzie
Este ciudat cum viața ne aruncă în locurile în care nu ne dorim să fim. La fel de ciudat și dureros este atunci când numele este schimbat cu niște cifre. Cifre care nu înseamnă nimic, oamenii care nu dau doi bani pe aceste cifre.
Heather Morris ne prezintă destinul unor oamenii care pur și simplu nu au greșit cu nimic, singurul lor păcat este că sunt evreii. Păcat care îi va marca pe viață pe cei care au supravețuit iadului în care au fost aruncați.
În prima ipostază îl întâlnim pe Lale un tânăr evreu care se sacrifică pentru familia sa și pornește pe drumul necunoscutului. Sacrificare care îl va duce pe un drum plin de greutăți și durere. Fără să știe unde îl va arunca destinul un singur gând are, un gând măreț…cel de a supravețui.
„A doua zi dimineața, Lale stă la coadă pentru micul dejun când Pepan apare lângă el, îl ia de braț în tăcere și-l conduce spre incinta principală. Acolo, camioanele își descarcă marfa umană. Se simte de parcă ar fi pășit într-o scenă dintr-o tragedie clasică. Unii dintre actorii sunt aceași, majoritatea sunt noi, cu replicile încă nescrise, cu rolurile încă nestabilite. Experiența lui de viață nu l-a înzestrat suficient pentru a putea înțelege ce se întâmplă. Își amintește că a mai fost aici. Da, nu ca observator, ci ca participant. Care va fi roul meu acum? Închide ochii și își imaginează că vede o altă versiune a lui însuși, privindu-și brațul stâng. E nenumerotat. Deschizând ochii, se uită la tatuajul de pe adevăratul braț stâng, apoi din nou la scena din fața lui.”
Ajuns în lagărul de la Auschwitz, Lale este pus la numeroase muncii la fel ca ceilalți prizoneri. În cele din urmă cu ajutorul lui Pepan i se oferă slujba de asistent al tatuatorului. Odată cu această muncă Pepan dispare și Lale devine „tatuatorul”. Deși este o muncă mai ușoară și cu multe adusuri, Lale vede în fiecare zi mii de chipuri care nu le poate desluși dar în acelaș timp citește durerea de pe chipul fiecărui om pe care îl inscripționează cu cifre.
Datorită muncii pe care o are o cunoaște pe Gita. Gita fiind o tânără fermecătoare înzestrată cu cei mai frumoși ochii, ochii după care Lale ajunge să se topească. Deși Gita este sceptică în privința lui Lale la început, pe parcursul șederi lor în lagăr între cei doi se formează o legătură puternică și se aprinde o speranță că împreună vor reuși să facă față iadului în care se află.
Cu ajutorul fetelor care lucrează la sortarea lucrurilor Lale adună lucruri valoroase pe care le schimbă prin Victor cu mâncare și medicamente. Mâncare care o împarte mai multor persoane din lagăr.
Dar cum răul se termină în general cu bine, în lagăr răul se termină și cu mai rău. Lale este prins că se ocupă cu aceste lucruri și este închis și bătut până când soldați vor afla numele celor care îl ajută, nume pe care tatuatorul nu le va da niciodată.
„Într-o noapte, târziu, Lale e trezit de strigătele SS-iștilor, lătrat de câini, țipete de femei și de copii. Deschide ușa și se uită afară, unde vede bărbați, femei și copii din barca lui scoși cu forța din clădire. Privește până când ultima femeie, strângând la piept un prunc, e îmbrâncită brutal în noapte. Îi urmează afară și rămâne împetrit, văzând că și toate celelalte bărci de romi din jur au fost golite. Mii de oameni sunt mânați spre camioanele care așteaptă în apropiere. Curtea e luminată și zeci de SS-iști cu câini adună mulțimea, împușcând pe oricine nu urmează ordinul Treci în camion!”.
Mi-aș fi dorit să fie doar o poveste această carte, dar din păcate este o realitate, o realitate prea dură. Nu pot să îmi imaginez în profunzime câtă durere au trebuit să suporte evreii. Și toate acestea pentru ce? Pentru nimic. Mii de oameni și-au pierdut viața, mii de oameni și-au pierdut pe cineva drag și din nou pentru ce? Acelaș răspuns…pentru nimic.
Mi-ar fi plăcut să aflu ce s-a întâmplat cu Pepan dar presupun că a fost omorât, a dispărut prea brusc după ce Lale a preluat munca lui.
Mi-a plăcut finalul, mi-a plăcut că atât lui Lale cât și lui Gita le-au rămas speranța, speranță care i-a scos din iadul în care au fost aruncați. Vă recomand din toată inima această carte, citind cartea o să vă întâlniți cu situați mai puțin plăcute, situați care vă vor oftica și vă vor face să plângeți. Situați în care semnele de întrebari vor fi la fiecare pas.
Cu nasul în cărți 