Categorie: Fără categorie

Nimeni nu știe exact de ce Malakai se îndreaptă spre pierzanie, dând cu piciorul șansei de a avea un viitor strălucit. Iar Hannah nici măcar nu e curioasă.

Unii ar spune că a fost un miracol, dar ea i-ar contrazice. A fost o pură coincidenta și nimic mai mult. O coincidență care avea să-i de-a viața peste cap.

O dimineață că oricare alta. Un accident. O viață salvată.

Malakai nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidențe, supraviețuire, despre prietenie, responsabilități, sacrificii și speranță. Și despre cum uneori partea cea mai grea nu e să salvezi viața altei persoane, ci să o ții în viață.

„Nu mi-am dorit niciodată să mă îndrăgostesc, să devin vulnerabilă și să am pumnul unei alte persoane încleștat în jurul inimii mele.”

Hannah nu intenționa să își complice viața, însă i se frânge inima de fiecare dată când îl privește pe Malakai. Își dă seama că deși e în viață, Malakai vrea să dispară și își promite că nu va permite asta. Așa că face tot posibilul să-l scoată din universul lui întunecat.

Convins că toată lumea îl părăsește la un moment dat, Malakai face tot posibilul să o țină pe Hannah la distanță. Însă insistența ei reușește să îi dărâme zidurile, iar secretele ies la iveală.

Instabil e cuvântul pe care Hannah ajunge în scurt timp să îl deteste. Malakai e instabil, iar când își dă seama de asta, simte că deja e prea târziu și nu mai poate face nimic să-și protejeze inima.

„Pentru o scurtă perioadă, m-a lăsat să cred că am reușit. Mi-a dat impresia că s-au mutat în universul meu. Acum îmi dau seama că o parte din Malakai a rămas mereu pierdută în acel univers al lui și că n-am avut nicio șansă să-l aduc înapoi. Nu când a tot continuat să piardă bucăți din el și să le mute, încetul cu încetul, dincolo.”

Citind și văzând multă publicitate despre faimosul „Malakai” am decis să îi dau și eu o șansă. De obicei am fost dezamăgită în urma lecturări cărților cu multă publicitate, dar în cazul acesta a fost o plăcere să citesc povestea dintre coperți. Am fost surprinsă într-un mod plăcut de poveste și chiar am citit ambele volume într-o singură zi.

„Până să mă dezmeticesc, a fost prea târziu. Mi-am scos căștile din urechi în timp ce alergam spre el. Era atât de departe. Mașina care îl izbise a trecut pe lângă mine cu o viteză năucitoare. Am aruncat o privire fugitivă la numărul de înmatriculare, dar tot ce puteam să văd era sânge. Sângele lui Malakai, scurgandu-se pe asfalt. Am sunat la 911 înainte să ajung la el. Nu îmi amintesc exact ce am spus, însă sunt destul de sigură că m-am bâlbâit și am început să plâng.”

E ciudat cum dintr-o zi simplă în drumul spre școală dintr-un simplu spectator al unui accident să ajungi victimă nefiind implicată fizic în acel accident. Acest lucru îi dă peste cap viața lui Hannah care în drum spre școală asistă la accidentul în care Malakai este implicat.

Hannah este o adolescentă care locuiește cu bunica sa și încearcă din răsputeri să nu atragă atenția asupra sa, lucru care îi iese de minune până când toți din liceu sunt informați că aceasta a fost martoră la accidentul faimosului Malakai.

Datorită lui Hannah, Malakai este salvat la timp, lucru care am observat pe parcursul lecturii este că acesta nu este fericit că a scăpat din acel accident. Tânărul are un singur scop, să dispară de pe fața pământului, tot ce își dorește e să moară.

Malakai refuza să se întoarcă la școală iar mătușa sa recurge la ajutorul lui Hannah pentru al pune la zi cu lecțiile care acesta le pierde la școală. La început tânărul refuză ajutorul lui Hannah, chiar o umilește și batjocorește, dar aceasta nu se dă bătută deoarece dincolo de rănile fizice vede rănile psihice care îl îngreunează pe Malakai.

„Nu îi pot explica bunicii de ce am hotărât să nu merg. Nu am reușit să îmi răspund nici măcar mie. Am doar câteva frânturi de răspunsuri, dar niciunul mulțumitor. Unul dintre motive e că astăzi nu mă simt în stare să interacționez cu Malakai și să îi suport toanele. Un altul ar fi că seara trecută m-a lăsat cu un gust amar. Am petrecut toată noaptea întrebându-ma ce s-a întâmplat. De ce Malakai și-a schimbat brusc atitudinea, apoi la fel de brusc, s-a îndepărtat din nou. De ce m-am luat de mână și s-a prefăcut interesat de mine.”

Încet între cei doi s-a format o legătură, o legătură care din păcate o distruge pe Hannah dar aceasta este orbita de ce simte pentru el și nu poate observa prăpastia in care riscă să cadă ea. Tot ce dorește este să îl țină pe Malakai pe linia de plutire a vieții chiar dacă acest lucru aduce cu el smulgerea unei promisiuni că și mâine va fi aici.

Dacă în primul volum l-am criticat dur pe Malakai, deoarece comportamentul său era pur și simplu unul de mitocan, în cel de-al doilea volum am înțeles de ce se poartă așa. Traumele și singurătatea din trecut și-au lăsat amprenta pentru totdeauna în sufletul și inima tânărului. Deși acesta lupta în fiecare zi pentru a fi o persoană mai bună dă greș aproape de fiecare dată.

Malakai are noroc de Hannah care mereu îl veghează, tânără a pus viața lui pe primul loc ajungând să se neglijeasca pe ea, dar ei nici măcar nu îi pasă de acest lucru. După aflarea adevărului din spatele purtări lui Malakai aceasta acceptă orice situație în care este pusă, indiferent că acesta îi va aruncă vorbe dureroase.

„- Nu știu de ce te agăți de mine în halul în care-o faci, dar e cazul să încetezi. Oricum, nu poți să pierzi ceva ce n-ai avut niciodată. Și, dacă e să fii sinceră cu tine, Hannah… Nu mă iubești. Iubești ideea de ce aș putea să devin și ghici ce? Nu o să fiu niciodată cine vrei tu să fiu. Și încetează să fii atât de pisăloagă. Ești obositoare.”

Mă așteptam la un final fericit pentru cei doi, un final în care Malakai își va reveni și își va putea controla problemele psihice dar din păcate oricât la ajutat Hannah acesta a rămas în trecut iar ea a căzut într-o prăpastie adâncă. Hannah merita un alt sfârșit, dar ea a ales să se sacrifice pe ea pentru omul care la iubit. Dar ce greutăți și ce final le rezervă destinul celor doi vă las pe voi să descoperiți.

Situat în inima pădurii, Björnstad-ul pare un oraș mort. Singura șansă ca economia să reînvie este ca echipa de juniori să câștige finala campionatului de hochei. Dar pentru unii dintre tinerii hocheiști de șaptesprezece ani, educați în spiritual „doar victoria contează” presiunea devine prea mare, iar importanța pe care o dau victoriei transcende dimensiunea morală a vieții lor în comunitate. Și atunci când interesele – fie ele financiare, fie legate de glorie – devin mai importante decât oamenii, victimele devin vinovați, iar cei diferiți devin paria.

Backman aduce în discuție două subiecte de actualitate: agresiunea sexuală și discriminarea etnică și de gen. Fără să arate cu degetul, fără să fie părtinitor sau să găsească vinovați, el pune pe tapet faptele, neomițând contextul, și-i lasă pe cititori să judece singuri.

“Backman regizează cu atenție evenimentele care duc la molestare sexuală, astfel încât să rezulte o constelație de rasism, ură de clasă și sexism – o dramatizare în forță a temelor acestui roman.” USA Today

“Un roman matur, plin de compasiune.” Sunday Times

“Cu zeflemeaua lui de vestiar, cu hărțuielile, lipsa de respect față de imigranți [a unora dintre personaje], cu atitudinea lor de învinovățire a victimei și ignorarea anchetei poliției, romanul devine extrem de relevant. În scandalul nu este vorba doar despre un viol, ci și despre familiile din Björnstad care strâng rândurile și perpetuează neadevărul ca să se protejeze pe ei și echipa de hochei.” Star Tribune

“Un roman captivant, pe care cu siguranță îl veți adora.” People

„E începutul lui martie în Bjornstad și încă nu s-a întâmplat nimic. E vineri și toată lumea așteaptă. Mâine, echipa de hochei a orașului, categoria juniori, joacă în semifinala Campionatului Național. Ce importanță are asta? În multe alte locuri, niciuna, firește. Doar că Bjornstad nu-i ca multe alte locuri.”

Într-un orășel desparte de aglomerație, speranța este cea care ocupă locul suprem în inima locuitorilor, speranță care pentru ei este totul, speranta că ziua de mâine va fi mai bună dacă acel meci va fi câștigat.

Acțiunea romanului se petrece în Bjornstad, un mic orășel unde toți locuitori se cunosc între ei, mai ales problemele cu care se confruntă. Peter Andersson, un fost jucător de hochei formează împreună cu alții o echipă, echipă care speră să aducă victorie.

Am întâlnit o multitudine de personaje care prin stările lor mi-au aruncat și mie numeroase emoții, pur și simplu am trăit alături de ele pe tot parcursul lecturii, doar că unele personaje mi-au intrat direct la inimă iar altele îmi venea să le strâng de gât și să le intreb…de ce?

Speranta este pusă în inima locuitorilor odată cu venirea lui Peter Andersson, un fost jucător de hochei care se mută în Bjornstad împreună cu soția sa și cei doi copii. Peter împreună cu antrenorul său formează o echipă cu care va ajunge departe. Această echipă este formata din câțiva adolescenți care iubesc acest sport, Kevin care este căpitanul echipei și un jucător foarte bun cu un viitor mare în față, Benji un jucător periculos care recurge la violenta chiar și atunci când este pe gheața, Amat care încă nu face parte din această echipă dar se antrenează intens pentru a ajunge alături de ceilalți. Deși toți sunt buni la hochei fiecare duce în interiorul sau o luptă grea, o lupta care cu greu îi tine la suprafață.

Majoritatea adolescenților se confruntă cu numeroase probleme, de exemplu Amat este un adolescent care a crescut fara iubirea tatălui, tată pierd în război, pe când mama sa îi oferă iubire necondiționată, dar se pare că nu e suficient. Visul tânărului este să se califice în echipă de juniori pentru a pleca din acest orășel și a scăpa de sărăcia în care trăiește. Nici Benji nu are o viață mai ușoară, deși este crescut si iubit de surorile sale, simte lipsa tatălui său care s-au sinucis, lucru care pe adolescent îl urmărește mereu.

Totul se schimba când echipa ajunge în semifinala deoarece un singur pas mai au de parcurs până vor atinge scopul. Kevin este smuls din autobuzul care ducea echipă spre meci și dus la politie, iar fără el echipei îi va fi foarte greu să câștige.

În urmă petreceri organizate de Kevin, Maya ajunge să fie violata chiar de acesta, viol care va aduce un scandal monstru în micul orășel. Dar cum banul face legea Kevin va fi nepedepsit, iar Maya va trăi cu această trauma toată viața.

„Maya se trezește devreme. Se duce în garaj și cântă singură. N-o să poată explica niciodată ce i s-a întâmplat. Cum de a trecut de la a zace distrusa pe podeaua băii, plângând și țipând în brațele mamei la ceea ce simte acum. Dar ceva s-a întâmplat noaptea trecută. Piatra prin fereastră, cioburile de pe jos, <<TÂRFĂ>> cu litere roșii, toate astea au avut un anumit efect, până la urmă. Mayei îi e în continuare atât de frică de întuneric, încât, dacă intră într-o cameră unde e stinsă lumina, simte cum i se smulg hainele de pe ea. Dar, în dimineața asta, înțelege ceva. Înțelege că singurul mod în care nu-i va mai fi frică este să găsească în sine un întuneric mai adânc. N-o să i se facă dreptate în orașul ăsta, știe, așa că există o singură soluție: ori moare Kevin, ori ea.”

M-a pus mult pe gânduri alegerea locuitorilor, mulți au ales să îl creadă pe Kevin, facând chiar din el o victimă, pe când clar Maya este singura victimă. Ce alegeri au făcut locuitori și adolescenți vă las pe voi să descoperiți.

Ador cum scrie omul acesta, un stil aparte care intra la inimă, un stil care aduce cu simplitatea sa multe probleme grave care din păcate se confrunta mulți adolescenți. Fredrik Backman tratează subiecte cum ar fi: violența, violul, hărțuirea, umilirea, homosexualitatea. Recomand cu drag romanele lui Backman!

Tatiana avea paisprezece ani, iar Evgheni șaptesprezece cand s-au cunoscut si cand s-ar fi putut naște o idila… Zece ani mai târziu, se reîntâlnesc din întâmplare și încearcă să se apropie iarăși unul de celălalt. Dar, deși s-au maturizat si ai crede că nimic nu le mai poate sta în cale, de fapt situația este complicată: pe de-o parte, Tatiana are o mulțime de planuri bine puse la punct, iar pe de altă parte, Evgheni se simte nesigur și poartă încă povara unei tragedii din adolescență. Oare acum vor reuși să treacă peste obstacole și ezitări, pentru a rămâne împreună?

„Eu știu – știau și ei, fără să și-o spună – că în clipa asta trăiau ceva rar, ceva ce se trăiește pentru foarte scurt timp, unul dintre momentele aidoma unei biluțe de mercur, elementar…”

Clementine Beauvais, autoare de succes internațional, creează în acest volum o intrigă răvășitoare despre o iubire neîmplinită. Având drept fundal cel mai romantic oraș din lume, Cu tine în Paris este o poveste de iubire fără vârstă, care își păstrează neștirbit farmecul, indiferent de epoca. Nu e un dat că iubirea pierdută să fie o tragedie.

„Nu-i nevoie sa faci mereu caz de iubirea pierduta. Dar pentru cei doi, ingaduiti-mi sa fac o exceptie. Priviti cum tremura de bucurie ca se revad. Priviti-le putin ochii…”

„Absolut incantatoare.” – NICOLA YOON, autoare de bestselleruri New York Times

„Oricine a suferit din dragoste se va regasi in aceasta poveste emotionanta si tulburatoare.” – Publishers Weekly

Povestea dintre coperți aparține atât trecutului cât și prezentului, trecut care va bântui mereu prezentul prin diferite întrebări, întrebări care nu au fost puse la monumentul respectiv. Trecut care poate aduce o nouă șansă celor doi tineri care au nutrit într-un fel sau altul sentimente încă din copilărie.

” Deoarece povestea lor nu se terminase în locul potrivit, la momentul potrivit, deoarece sentimentele lor de atunci s-au irosit, a fost scris, mi se pare, ca Evgheni și Tatiana să se reîntâlnească zece ani mai târziu, sub pământ, în Meteor, linia 14 (violet – deschis), într-o dimineață de iarnă.”

Când destinul se încăpățânează să aducă doi oameni împreună o va face chiar dacă au trecut și zece ani, când două persoane sunt predestinate să fie împreună nu contrează care va fi drumul lor dacă în final vor fi împreună.

În urmă cu zece ani, Tatiana o adolescentă de paisprezece ani, citește și speră la o iubire că de poveste, o iubire care o regăsește în cărțile sale. Pe când Evgheni plictisit de tot și de toate pleacă la prietenul său pentru a-și petrece vacanța de vară, sperând că va scăpa de plictisul care îl înconjura.

Partea opusă lor sunt Lenski și Olga, doi tineri de șaptesprezece ani care își jura iubire veșnică, iubire care ei o trăiesc în fiecare zi, el un romantic incurabil care îi scrie poezii frumoasei lui, iar ea o nebunatica care accepta cu inima deschisă tot ce vine de la bărbatul pe care îl iubește.

” Bineînțeles că zece ani mai târziu. impresia asta nu va mai fi conformă cu realitatea. Dar ce fotografie este conformă? De ce am vrea să ne recunoaștem gândurile zece ani mai târziu, când oglinda ne arată că ne-am schimbat? Ne punem ideile mai presus de chipurile noastre, ne spunem. că gândurile noastre de platină,. promisiunile noastre inoxidabile. nu se vor schimba niciodată. Da, aceste cuvinte ale Tatianei. erau adevărate atunci și vor fi false mai târziu;. acolo unde prezentul mângâie,. mai târziu trecutul ciupește. Și ce dacă? În noaptea asta, aceste gânduri sunt purul adevăr. Or, în cazul unui gând? dacă e adevărat chiar și o singură dată,. chiar și pentru o singură noapte, deja e o reușită.”

Pentru Tatiana totul se schimba din momentul în care Evgheni apare în grădină sa, din momentul acela adolescenta visează la o iubire perfectă, iar personajul principal în povestea ei îl este atribuit lui Evgheni. Dar povestea nu se oprește aici, totul ia o întorsătură ciudata la aniversarea ei de cinsprezece ani unde Evgheni o sărută pe sora ei, Olga.

Nu doar Tatiana are inima frânta, ci și Lenski barbatul care și-ar da și viața pentru iubita sa, iubită care se pare a luat totul într-o glumă.

După zece ani cei doi se reîntâlnesc iar Evgheni nu mai vede în Tatiana „copila” de paisprezece ani, ci vede o femeie frumoasă, o femeie deșteaptă și cu o carieră sclipitoare în față…pe când el încă a rămas acel adolescent care se plictisește de tot. Oare cei doi vor mai avea o șansă de a fi împreună? Vor putea uita ceea ce a început cu o glumă și s-a terminat cu pierderea unei om drag? Toate acestea vă las pe voi să descoperiți.

Ne aflăm într-o Nouă Lume ce se zbate să supraviețuiască în urma unui eveniment cataclismic ce a avut loc cu mai bine de cinci sute de ani în urmă, o lume în care oamenii încearcă pe de-o parte să reconstruiască, iar pe de altă parte, să lupte împotriva unei boli cumplite și misterioase. Însă există și alte creaturi ce trăiesc printre ei, Ephialte și Umbre.

Alisia Iacob, o tânără impulsivă, non-conformistă, un Ephialt novice, abia trecută de Inițiere, se trezește aruncată dintr-o banală coincidență într-o serie de evenimente ce o plasează în mijlocul unui adevărat conflict între ephialte și dușmanii acestora, Umbrele.

Descoperind din întâmplare intrigile țesute de unul dintre cei mai importanți și puternici oameni, secrete ce pun în pericol atât viața oamenilor, cât și a Ephialtelor, Alisia devine ținta principală a mai multor dușmani.
Pentru a supraviețui, se vede nevoită să lege alianțe neașteptate, dar și să-și descopere abilități surprinzătoare și periculoase.

În mijlocul tuturor acestor evenimente ce se succed cu rapiditate, la fel de neprevăzută este și descoperirea primelor atingeri ale pasiunii, pentru ca, la fel de brusc, să fie curmate de resentimente vechi și înrădăcinate.

Oare este posibil ca toate creaturile să locuiască împreună în acest Univers? Această întrebare am avut-o întipărită în minte pe tot parcursul lecturii, dar cu ajutorul autoarei am descoperit cât de greu poate fi acest lucru deoarece din orice parte am privi situația mereu cineva va avea de suferit.

Am urmărit cu atenție personajul lui Alisia, o tânără la început de drum, o tânără abia inițiată, fără experiență dar foarte curajoasă care se aruncă în aventura vieții ei. Alisia deține o putere fără limite, o putere care deși nu știe cum să o folosească, încetul cu încetul devine din ce în ce mai conștientă de ce este capabilă.

„Oamenii ne considerau pe noi, ephialtele, făpturi frumoase, ispititoare, dar nu cred că eram foarte diferite de ei ca înfățișare. Poate doar pentru că nu ne îmbolnăveam și nu mâncam toate prostiile, pielea noastră își păstra frumusețea naturală. Asta si… Da! Faptul că nu îmbătrâneam. Rămâneam pentru totdeauna cu chipul și trăsăturile avute la Inițiere. Oamenii spuneau însă că arătăm așa pentru a ne fi ușor să ne ispitim victimele, să le câștigăm încrederea, să le facem mai receptive. Habar n-am dacă aveau sau nu dreptate. Sincer, eu nu găseam părerea lor logică. Ephialtele erau poreclite „Coșmaruri” și se hrăneau cu energie umană emanată de frică.”

În urmă cu trei ani Alis Iacob se mută împreună cu frații săi în Mandaria, o peninsulă care vine la pachet cu multe tranzacții ciudate. Aici tânără se aventurează în noi descoperiri dar și o mică vânătoare care trage cu ea necazuri destul de mari.

Aflată într-un bar în căutare de hrană, tânără este abordată de Max, un tânăr chipeș care are un plan pentru Alis, un plan care îi va aduce multe necazuri. Totul se petrece așa repede încât tânără nici măcar nu își dă seama ce este Max. Datorită lui Andreas, Alis pregătește un plan de evadare din închisoarea în care a aruncat-o acel tânăr chipeș. Dar cum nimic nu este așa simplu cei doi vor lupta pentru a supraviețui, iar cum vor face acest lucru vă las pe voi să descoperiți.

Mi-a plăcut foarte mult primul volum din seria „Ephialte” și cu siguranță voi citi și următoarele două volume deoarece doresc să aflu ce se va întâmpla cu tânără rebela care intra mereu în necazuri. Interesantă este și partea de hrănire a acestor ființe, pentru ele coșmarurile oamenilor sunt ca o gură de aer proaspăt. Recomand cu drag carte!

Seria Fiicele Lunii 2: Regina de clestar

Trecutul revine in prezent. Linistea Iumii devine o bomba cu ceas gata sa se transforme intr-o explozie de proportii
Lumea Evei este data peste cap cand, dupa moartea bunicii sale, mosteneste cel mai mare secret al acesteia: o caseta misterioasa ascunsa in podul casei despre care afla ca nu trebuie deschisa niciodata. Insa ea nu este dispusa sa accepte explicatii cu jumatati de masura in contextul in care se confrunta cu propriile probleme. Simplu pion pe tabla de sah a destinului, Eva este aruncata in lumea ielelor tocmai acum, cand Ilena, stapana lor a fost trezita. Aceasta pare sa aiba un plan de razbunare bine stabilit insa ce se intampla atunci cand la portile castelului bat personaje din trecutul indepartat al acesteia in ale caror intentii pare ca nu are incredere?

In acelasi timp, Ana a primit o a doua sansa. Pe masura ce se redescopera, ea trebuie sa gaseasca o solutie pentru a readuce liniste in familia Stoian, dupa disparitia lui Andrei. Cu ajutorul celor pe care ii transforma in prieteni, ea devine mai puternica. Insa este de ajuns? 

„Regină de cleștar” este cel de-al doilea volum din trilogia „Fiicele Lunii” scrisă de Bogdan Ispas. Dacă în primul volum, „Atingerea” am asistat la descoperirea personajelor și puterilor care le dețin, aici asistăm la perfecționarea acelor puteri care stau ascunse dar și la cunoașterea altor personaje, personaje la fel de interesante ca și în primul volum.

În acest volum, autorul continuă transpunerea cititorului în lumea ielelor, lume care am parcurs-o în primul volum. Dacă în primul volum am întâlnito pe Ana ca o fire sensibilă, timidă și nesigură pe ea, în cel de-al doilea am regăsit o altă femeie, o femeie puternică care este dispusa să sacrifice orice pentru persoana iubită.

„- Pleacă, te rog. Nu ești real, ești doar o iluzie. – Nu sunt altceva decât produsul celei mai profunde dorințe ale tale. Iar tu ești destul de puternică încât să mai faci să dispar dacă asta vrei. Pe de altă parte, mă poți păstra lângă tine ca să umplu golul.”

Intră în scenă un nou personaj, Eva, o femeie frumoasa și foarte bogată, o femeie care crede că totul i se cuvine doar că ea se crede superioară tuturor. Acest lucru se schimba după ce bunica sa moare iar în podul casei găsește o casetă, casetă care odată deschisa va provoca un mare dezastru.

Atât Eva, cât și Victoria ajung la castelul ielelor prin diferite moduri, unele mai plăcute iar altele mai puțin plăcute, cum ar fi cazul lui Eva. În acest castel au parte de multe activități dar și surprize, aici se formează unele prieteni dar se și descoperă unele puteri.

Deși Eva nu este o persoană care să se supună își dă seama că dacă continuă să se comporte ca o răsfățată are multe de pierdut, așa că prin ajutorul unui bătrânel orb descoperă cum să facă față puterilor pe care le deține.

„Eva simte binecunoscutul val de căldură care i se împrăștie în tot organismul, agitând focul din interior care îi clocotește sângele. Își smucește chipul astfel încât să îndepărteze ghearele Mumei – Pădurii de pe pielea ei . O urmă de uimire se naște pe chipul acesteia. Intredeschide gura, expunându-si din nou dinții amenințători. Eva, în schimb, încearcă să nu renunțe la bruma de încredere care i s-a depus, lipicioasă, în minte. Cu toate că și ea, la rândul ei, este uimită uimita de reacția ielelor, care parcă și-au pierdut întregul sine în fața acelei femei. Parcă nu mai sunt ele, în lipsa lor de reacție. A auzit atât de multe povești despre curajul și solidaritatea lor, însă acum este dezamăgită că se lasă supuse de Muncă – Pădurii.”

Pentru Eva se schimba din nou destinul în momentul în care se alătură în căutarea Victoriei, aici este nevoită să lupte cu Muma-Pădurii de unde ajunge să fie salvată de Tudor și de lupoaica, Eliana. Din păcate tânără petrece multe zile și nopți în agonie, agonie care aduce cu ea cele mai îngrozitoare coșmaruri.

În tot acest timp în care ne-am pierdut în lumea frumoaselor iele, Ana a devenit mai puternică și gata de acțiune având un plan perfect pentru al scoate pe Andrei și Victoria din acel castel. Dar din păcate Ana nu știe că și alte creaturi au deja stabilit un plan pe care o implica direct pe ea. Dar dacă că reuși Ana să își atingă scopul și ce se va întâmpla cu ambele lumii vom descoperi în următorul volum.

Mi-a plăcut extrem de mult acest volum, în special teleportarea cititorului într-o lume magică, o lume de basm dacă pot spune așa. La fel de mult mi-a plăcut și transformarea personajelor, personaje pe care le-am îndrăgit. Sper că această serie va avea un final de basm, un final în care pacea va predomina în ambele lumii.

La aproape treizeci și șase de ani, Chiara are tot ce-i trebuie ca să fie fericită: un soț perfect, o rubrică într-un săptămânal la modă, mai multe bestselleruri. Pe scurt, o viață de vis, până în ziua în care … pierde totul: adio soț (infidel și imatur), rubrica la revistă, romane și certitudini.

Că s-o ajute să renunțe la gândurile sumbre, terapeuta ei îi propune un mic joc. Ce-ar fi dacă în fiecare zi, vreme de o lună, ar face, timp de zece minute, ceva complet nou? Ceva inofensiv sau ușor nebunesc.

Alături de prietenii ei – Rodrigo, Gianpietro și tânărul Ato -, Chiara e de acord să accepte provocarea și să-și înregistreze experiența într-un jurnal. Și dacă din acest mare salt în necunoscut va ieși la iveală o nouă viața?

„Acest roman nu seamănă deloc cu altele. E un fel de lampă a lui Aladin, un obiect oarecum magic!”- Vanity Fair

„Ce e mai bun în viață se află în toate acele experiențe interesante care încă nu nu s-au întâmplat.” – Corniere della Sera

După zece ani în care viața ta a fost perfectă, te trezești într-o dimineața singură fără soț și fără locul de muncă, după zece ani ajungi să fi înlocuită de soț cu o femeie mai tânăra, iar locul de muncă este atribuit unei persoane mai drăguțe. Dar problema este alta, după zece ani nu te mai regăsești pe tine, îți dai seama că facând pe plac persoanelor care le crezi importante pierzi alte lucruri și mai importante.

„Singura care nu mai avea o viață eram eu. În locul ei rămase o masă informă, sfâșiată, sângerând, a cărei singură axă în jurul căreia să se rotească era uluirea.”

„Caruselul iubirii” nu este un simplu roman, ci este jurnalul unei femei care încearcă cu ajutorul terapeutului său să se redescopere, să se regăsească și de ce nu să fie capabilă să facă unele schimbări în viața sa.

„- Vreme de o lună, începând incepand de acum, timp de zece minute pe zi, faceți un lucru pe care nu l-ați mai făcut niciodată.”

Chiara este o femeie care adoră perfecțiunea, atât acasă cât și la locul de muncă. La vârstă de 36 de ani se simțea o femeie împlinită până când soțul ei dispare fără nici o explicație, iar locul de munca îi este luat de o femeie cu moravuri ușoare.

Deși suferă după soțul ei, are prietenii aproape de ea care o vor îndruma pe tot parcursul ei. Datorita lor, merge la un terapeut, terapeut care îi atribuie o sarcină importantă. Timp de o lună Chiara este îndemnată să încerce lucruri noi, lucruri care vor avea durată de zece minute.

Chiara incepe această vindecarea cu schimbarea nuantei de ojă pe care o folosește, continuând cu preparatul clătitelor și chiar învățând să danseze hip-hop. Deși unele lucruri îi aduc zâmbetul pe buze, altele îi lasă adâncite in suflet multe întrebări, mai ales discuția avută cu mama sa, discuție care îi arată cât de mult a neglijit-o pe aceasta.

O altă dorință a să sa este aceea de a învăța să conducă, lucru care îl va învăța alături de soțul ei, soț care se întoarce în oraș dar nu și acasă. Odată cu aceste ore Chiara își dă seama unde a greșit ea și unde a greșit el. Oare el își va da seama și cei doi își vor acorda o nouă șansă? Hmmm…. acest lucru vă las pe voi să descoperiți.

„Caruselul iubirii” este un roman în care ne sunt prezentate atât viața lângă omul iubit dar și viața după plecarea acestuia. Ne arată la ce greșeli suntem predispuși atunci când nu comunicam suficient cu omul de lângă noi dar și ce se poate întâmpla când cariera ocupă locul familiei.

Pot spune că mi se pare destul de interesantă ideea cu cele zece minute deoarece încercând ceva nou vom regăsi o alta persoana în noi, o persoana mai dornică de cunoaștere, o persoana capabilă să iasă din carapacea in care de multe ori preferăm să ne închidem.

Bestseller New York Times
Nominalizata la Carnegie MedalPublicata in peste 20 de tari. 

Cu personaje la fel de interesante ca acelea din romanul sau de succes international, Printre tonuri cenusii, Ruta Sepetys tese cu maiestrie o poveste bogata in secrete si tradari, cu avertismentul tulburator ca deciziile pe care le luam ne pot modela destinul.

 Suntem in New Orleans, in 1950. Josie Moraine, o adolescenta de 17 ani, fiica unei prostituate  si aflata neoficial sub tutela unei matroane de bordel, se simte sufocata de intrigile interlopilor din cartierul cu reputatie indoielnica in care a crescut. Incepe sa creada ca merita mai mult de la viata, de exemplu sa ajunga la un colegiu de elita si sa nu se mai intoarca niciodata in New Orleans.

Insa, in orasul in care banii murdari se obtin usor, visul de a-si depasi conditia nu se lasa la fel de usor de indeplinit. Orice evadare pe cont propriu inseamna desprinderea din tentaculele raului, care parca se inmultesc si se strang, cu cat mai mult ea incearca sa scape de ele. Minciuni, furturi, depravare, escrocherii, crime conduc la alte minciuni, alte compromisuri, alte pierderi – o avalansa in care visul evadarii pare tot mai indepartat.

Josie invata pe pielea ei ca destinul ni-l croim, fiecare, prin deciziile proprii. Si, intr-o ultima rasturnare de situatie, i se va dovedi adevarat ceea ce a tot citit prin carti, ca norocul e intotdeauna de partea celor curajosi.

 Sepetys scrie frust si cu emotie palpabila… mizele sunt cruciale. – The New York Times Book Review Un succes sigur. – Kirkus

 Un stil care te seduce si te transpune intr-o lume  si o perioada minunat reconstruite de autoare. – The Boston Globe

 Legiunile de fani pe care Sepetys i-a castigat  cu bestsellerul ei de debut vor aprecia cu siguranta acest roman extrem de bine construit. – Booklist

 Un memento si mai puternic ca, indiferent unde te naști, tu decizi dacă esti sau nu eroul propriei vieți.- Cleveland Plain Dealer

Nu sunt la prima întâlnire cu autoarea, am citit ambele cărți publicate, ambele având la bază războiul pe când Adio, New Orleans tratează un altfel de subiect. Deși găsim abordat un alt subiect, găsim și aici o parte din durere, o parte din pierderi și o parte din dorința că mâine va fi mai bine.

Ruta Sepetys ne pune față în față un personaj cu idealuri mari, un personaj care se luptă zi de zi înfruntând sărăcia doar să nu ajungă că persoana care i-a dat viață.

„Mama mea este prostituată. Nu e genul ăla de femeie de stradă de ultima speță. Este cu adevărat frumoasă, vorbește elegant și poartă niște haine minunate. Dar se culcă cu bărbați pentru bani sau cadouri si, conform definiției din dicționar, asta înseamnă că e prostituată.”

Jo este o adolescenta care trăiește de zece ani în cartierul Quarter, un cartier unde persoanele rele își fac viața și propriile legii. Fiind fiica unei femei ușoare acest lucru îi aduce multe minusuri și etichete din partea persoanelor din jur. Pe lângă toate aceste etichete sociale, mama sa își pune și ea amprenta în sufletul fetei, deoarece la fiecare întâlnire dintre cele două îi aduce aminte lui Jo că este doar o povară.

Din contră, Jo nu este deloc o povara, locuiește singură, muncește intr-o librărie și în fiecare dimineață face curățenie la bordelul unde mama sa își vinde corpul. Toate aceste sacrifice le face cu un scop precis, scopul său fiind acela de a pleca din acel oraș blestemat pentru a putea primi o educație mai bună, pentru a-și îndeplini visul.

„- Tu ești ca arahidele sărate, iar oamenii din Est sunt ca prăjiturelele. Renunță la clișeul ăsta, în care tu ești Cenușăreasa care sfârșește prin a ajunge într-un soi de castel. Ești că arahidele sărate, Jo, și nu e nimic în neregulă cu arahidele sărate. Dar arahidele sărate nu se servesc împreună cu prăjiturelele. „

Deși are vise mărețe, Jo de fiecare dată se lovește de o barieră, barieră pusă de cei din jur, singurul care îi lasă o mica speranță este un simplu trecător care achiziționează două cărți din librăria unde aceasta muncește. Odată cu acest cumpărător se aprinde o flacăre în interiorul ei, o flacăre care din păcate se stinge prea repede deoarece asta ajunge să fie ucis. Cine la ucis și ce legătură are acesta cu Jo vă las pe voi să descoperiți. Dar tot pe voi vă las să să descoperiți dacă Jo își va îndeplini visul.

O carte care pune speranță în sufletele noastre. Autoarea prin personajul lui Jo ne arată că totul depinde de noi, doar noi ne putem schimba destinul, cu multe sacrifici cu siguranță vom reuși.

Anglia, la sfarsitul anilor ’30. Alice Wright – nelinistita, sufocata de conveniente – ia hotararea impulsiva de a se casatori cu bogatul american Bennett van Cleve si de a-si lasa casa si familia in urma.

Dar Baileyville, Kentucky, este un oras insipid in care lumea ii dezaproba purtarea, sotul ei prefera munca in locul sotiei sale si este dominat de tatal lui, asa ca viata aici nu-i ofera aventura – sau scaparea – de care spera sa aiba parte.

Asta, pana cand o intalneste pe Margery O’Hare – fiica unui infractor celebru si a unei femei nonconformiste, pe care orasul doreste sa o uite. Margery are misiunea de a impartasi miracolul lecturii catre cei saraci si pierduti si are nevoie de ajutorul lui Alice.

Strabatand singure potecile pe sub cerul liber, prin paduri, in salbaticia muntelui, Alice, Margery si colegele lor descopera libertatea, prietenia si un mod de viata care li se potriveste.

Dar cand Baileyville se va intoarce impotriva lor, va fi suficienta increderea lor una in cealalta – si puterea cuvantului scris – pentru a le salva? Inspirat dintr-o remarcabila poveste adevarata, Darul stelelor prezinta cinci femei incredibile, care se vor dovedi la fel de usor de indragit ca Lou Clark, eroina de neuitat din Inainte sa te cunosc .

„Cu personaje atat de reale incat par niste prieteni dragi si o poveste convingatoare, acesta este un roman frumos, special. Mi-a placut la nebunie, nu voiam sa se termine!” – Liane Moriarty

„Grandios si feminist… o poveste de neuitat.” – PopSugar

„Cea mai buna autoare feminina contemporana din Marea Britanie.” – Sun on Sunday

M-am îndrăgostit de stilul autoarei acum foarte mult timp, m-am îndrăgostit citind cartea Înainte să te cunosc iar de atunci am incercat să citesc tot ce este scris de ea. În fiecare roman scris de Jojo Moyes descopăr noi trăiri, noi aventuri și noi personaje care îmi ajung la suflet. Stilul autoarei îmi ajunge direct la inimă.

În Darul stelelor autoarea ne aduce în prim plan femeia dar și schimbarea, o schimbare benefică pentru femeile care nu își găsesc locul în familia, casa care se află. O femeie care pune piciorul în prag atunci când este umilită, batjocorită, bătută. Toate femeile ar trebui să procedeze la fel, nu trebuie să fim alaturi lângă astfel de persoane.

Alice este o tânără care sufocată de etichetele care sunt puse în în lumea în care trăiește vede o scăpare în americanul Bennett van Cleve și decide să lase totul în urmă pentru o noua viață alături de acest bărbat, care îi devine soț.

„Își dăduse seama că pur și simplu schimbase o închisoare domestică cu alta. În unele zile, se gândea că nu va mai putea suporta încă o seară în care să-l privească pe tatăl lui Bennett citind Biblia (…) pe balansoarul scârțâitor de pe verandă, în timp ce ea ședea în întuneric, nu departe de el, inhalând fumul de la cârpele îmbibate în petrol pe care le ardeau ca să alunge țânțarii și peticindu-i hainele ponosite (…)”

Deși visa la un nou început, un început alături de cel mai frumos și bogat bărbat într-un oraș uriaș unde va deveni o doamna în înalta societate, dar din păcate aceste vise sunt spulberate în momentul în care ajunge într-un sat uitat de lume. Un sat în care socrul ei face regulile, la fel că și în casă, ea că femeie și soție tot ce trebuie să facă este să se spună, mai mult socrului decât bărbatului.

Alice vede o scăpare din această lume atunci când Margery propune mai multor femeii să o ajute cu biblioteca. Deși socrul său nu este de acord tânără se oferă să ajute. Să lucrezi la bibliotecă între munții nu este deloc ușor, fetele erau nevoite în fiecare zi să călărească prin munții pentru a împărți cărți tuturor locuitorilor, fie mai aproape de sat, fie mai departe.

Femeia devenea pe zi ce trece mai atașată de locul de muncă, dar și de fetele cu care împărțeau educație în sat, acesta era și scopul lor. În munții se simțea cel mai bine, acasă pentru ea era acum biblioteca și pădurile care le străbătea de dimineață până în noapte. Acasă avea parte doar de scandaluri, iar în urma bătăi care o primește de la socrul său, Alice se retrage în munții la prietena sa, Margery O’ Hare.

” În societatea din Baileyville existau anumite reguli nescrise, iar una dintre cele mai ferme era că nu aveai dreptul să te amesteci în treburile personale dintre un soț și soția lui. Erau mulți care probabil că știau de bătăile din Valea lor, fiindcă erau atât bărbați care își băteau femeile, cât și, câteodată, femei care își băteau bărbații, însă doar câtorva le-ar fi putut trece prin cap să intervină, și asta doar dacă le afecta direct viețile, în sensul că le tulbură somnul sau tihna. Așa stăteau lucrurile acolo. Se schimbau vorbe, se dădeau și se încasau lovituri, uneori cineva își cerea iertare, rănile și tăieturile se vindecau, iar lucrurile reveneau la normal.”

Pe lângă povestea lui Alice, avem prezentată și povestea lui Margery O’ Hare, o femeie foarte puternică datorita copilăriei avute, femeia luptă pentru a face dreptate atât ei cât și celorlalți. Dar cum banul face legea va avea mult de suferit, mai ales atunci când este nevoită să își aducă pe lume copilașul în cel mai jegos loc. Dar vă las pe voi să descoperiți poveștile din spatele celor două femei dar și povestea de prietenie care devine din ce în ce mai puternică pe parcursul lecturii.

Darul stelelor nu este o simplă simpla carte, este o lecție de viață care ne arată că suntem capabile să o luăm de la început indiferent cat de greu este. Nu trebuie să acceptăm bătăile și umilințele venite din partea bărbaților dacă îi pot numi așa. Lecturând cartea scrisă de Jojo Moyes am avut parte de trăiri foarte intense, trăiri frumoase dar și triste. Mi-a plăcut foarte mult parcursul lui Alice deoarece dintr-o tânără fragilă a devenit o femeie puternica și de admirat, curajul său a atins cote maxime la fel că și prietena sa Margery O’ Hare. Recomand cu drag cartea!

In orasul Enugu, Nigeria, Kambili, de cincisprezece ani, si fratele ei mai mare, Jaja, duc o viata privilegiata. Tatal lor, Papa, este un om de afaceri bogat si respectat; locuiesc intr-o frumoasa casa si merg la o scoala misionara exclusivista. Dar, dupa cum destainuie Kambili, in povestirea ei blanda, viata lor de acasa nu e nici pe departe atat de armonioasa cum pare.

Tatal ei, un om fanatic de religios, are asteptari imposibil de indeplinit de la copiii si de la sotia lui, pedepsindu-i crunt daca nu ating perfectiunea. Viata de acasa e tacuta si sufocanta. Atunci cand matusa iubitoare si deschisa a lui Kambili isi convinge fratele sa-i lase pe copii in vizita la Nsukka, Kambili si Jaja fac prima lor calatorie singuri. Odata ajunsi in apartamentul matusii Ifeoma, ei descopera o lume complet noua. Cartile stau ingramadite pe rafturi, aerul e patruns de miros de curry si de nucsoara, iar rasetele verilor ei rasuna prin toata casa. Jaja invata sa gradinareasca si sa munceasca cu propriile maini, iar Kambili se indragosteste in ascuns de un preot tanar si charismatic. In momentul in care o lovitura de stat ameninta sa distruga tara, iar Kambili si Jaja se intorc acasa schimbati datorita libertatii pe care o traisera, tensiunea in familie se inteteste. Si Kambili trebuie sa gaseasca forta de a-i tine impreuna pe cei dragi, dupa ce mama ei comite un act al disperarii.

Cartea o aveam de ceva timp în bibliotecă dar parcă ceva mă retinea să o citesc, presimțeam că va fi o lectură care își va lăsa amprenta în sufletul meu. „Hibiscus purpuriu” este o carte în care restricțiile impuse de părinții copiilor atinge cotele maxime dar pe lângă acestea avem tratate și alte subiecte de o importanță majoră.

Acțiunea se petrece în jurul unei familii aparent perfectă, o perfecțiune doar in societate. Familia este formată din patru membri. Tatăl este un bărbat puternic, foarte bogat și adeptul credințe, o credință care îi va aduce un final destul de trist. Pe lângă aceste calității, bărbatul are și numeroase defecte in special tot ce tine de restricții, restricții prin care copii sunt nevoiți să se supună, cine nu se supune plătește.

Mama este prezentată că o femeie destul de slabă, deși barbatul îi aplică numeroase bătăi aceasta nu este pregătită să îl părăsească nici măcar atunci când aproape își omoară fiica în bataie. Își pune nevoile materiale în prim plan, deși are un exemplu viu în cumnata sa tot nu dorește să se deslipeasca de acel bărbat.

„Îmi place să fug, pur și simplu, am spus, întrebându-ma dacă trebuie să socotesc și asta drept minciună la spovedania de sâmbătă viitoare, pe lângă minciuna despre faptul că n-am auzit-o pe maica Lucy de prima dată…. Odată, Kevin i-a spus lui Papa că-mi luase puțin mai mult să ajung la mașină, și Papa mă plesnise pe obrazul stâng și drept în același timp, că palmele lui uriașe îmi lăsaseră urme paralele pe față și-mi tiuisera urechile zile întregi.”

Cei doi copii Kambili și Jaja sunt mereu persecutați, viața lor se desfășoară după un program făcut de tatăl lor, un program strict de la care nu trebuie sa se abată, altfel vor fi aspru pedepsiți. Pentru fiecare greșeală se găsește o pedeapsa pe măsură, de exemplu pentru că Kambili a ieșit pe locul doi la școală, tatăl a mers la școală și a umilit-o în fața întregi clasei.

Pentru cei doi totul se schimba când războiul politic își pune amprenta și sunt nevoiți să părăsească casa, sunt trimiși la mătușa lor unde vor avea parte de trăiri adevărate și fără să fie nevoiti să respecte un program.

Pot să spun că carte mi-a lăsat în minte numeroase întrebări, întrebări care mă vor bântui o perioada de timp. Finalul mi-a plăcut extrem de mult, m-am bucurat când femeia cea slabă a devenit din senin puternică dar și curajul fiului său a întrecut orice limită. Recomand cu drag această carte!

Gabriel apelează la șarmul său pentru a aduna cât mai multe femei în patul lui, fără obligații și fără sentimente. Când Anabella ajunge să fie una dintre aceste femei, el observă că există o conexiune specială între ei. Dar cum norocul nu prea a fost de partea lui niciodată, își dă seama că s-a îndrăgostit de ea. În același timp, el simte pericolul și atracția. Anabella nu este decât o versiune mai atrăgătoare a Anyei și, din păcate, el refuză să lupte pentru o femeie care îl folosește din nou. Cartea cuprinde varianta lui Gabriel și a Anabellei, două povești pline de păcate, care îi aduc pe cei doi la intersecție. Ea are o listă pe care vrea să o respecte cu strictețe, iar acolo nu scrie implicarea sentimentelor, ci doar sexul, euforia și distracția.

În primul volum autoarea s-a axat mai mult pe personajul lui Anya, iar în volumul doi vom afla povestea lui Gabriel, amantul perfect chiar din perspectiva lui. Am întâlnit un Gabriel mult mai sincer și mai puțin înfumurat, am întâlnit un amant care ajunge să sufere după o iubire pierdută.

Pe lângă frumusețea sa, Gabriel este și foarte bogat, lucru care cu siguranță îl ajută în cucerirea femeilor. Obișnuit să aibă în fiecare noapte câte o femeie, ajunge să își recunoască în primul rând lui că s-a îndrăgostit de Anya.

„Fata asta nebună s-a ținut după mine până în lift. Este beată. Eu, ce-ar trebui să fac cu ea? Cred că încearcă să-mi spună că n-o mai interesează iubitul ei. Când am văzut-o mai devreme că se juca la sloturi, era bine, adică nu părea beată și nu părea băută nici când a venit la ruletă și a început să fredoneze acel cântec. Cred că nu este obișnuită să bea. Oricum, ea nu avea cum să treacă neobservată prin acel cazinou. Este frumoasă. Înaltă și corpolentă, cu sânii generoși, are părul castaniu cu câteva tente de auriu și foarte lung, dacă ar fi să-i analizez cocul uriaș, care îi stă să-i cadă din cap. Are ochii albaștri și reci precum valurile care se lovesc de stâncile dure.”

Gabriel se trezește urmărit de o femeie misterioasă cu care ajunge să se culce. Cel pune pe gânduri este dispariția ei a doua zi, lucru care până acum nu s-a mai întâmplat. Ajunge să o uite pe Anta dar face o nouă obsesie pentru această femeie misterioasă.

Anabella, femeia misterioasă care îl pune pe jar pe Gabriel, este o femeie puternică având lângă ea un soț cu un viciu fără limite, iar acest lucru duce la pierderea hotelului pe care aceasta îl deține.

Pierderea hotelului este punctul în care Anabella pune punct căsătoriei, căsătorie care oricum nu mai funcționa de ceva timp, în special de când bătăile primite de la bărbat erau din ce in ce mai dese.

Anabella se mută în casa părinților unde își reia viața de adolescentă, odată cu această viață apare și o listă de dorințe, dorințe cam ciudate…cum ar fi să danseze la bara în fața bărbaților. Deși bifează aproximativ tot de pe acea listă, Anabella dă nas în nas cu Gabriel, lucru care îi aduce împreună.

Mi-au plăcut ambele volume, parcursul lui Gabriel este unul destul de haotic, dar acest lucru până se îndrăgostește de Anabella. Un singur lucru care nu mi-a plăcut la el a fost reacția sa față de lista lui Anabella, nu avea nici un drept să o judece pe aceasta când el ducea o viață asemănătoare.